luni, 30 iulie 2012

De ce e in stare feminitatatea?

In acest articol este vorba despre traire. Viata ! Iti spune ceva cuvantul asta? Mie da. Chiar si problemele tale, daca ai, stau sub semnul ....

Eu nu stiu sa fiu o eroina a vietii. Poate inca nu stiu sa o traiesc la intensitate maxima. Poate gandesc prea mult si nu o mai pot simti. Dar eroina mea a facut din mine o zeita. Asta o pot spune cu toata convingerea mea. Dar nu am s-o fac. Nu am sa spun nimic. Mai bine las sa se vada zeita din mine. Mai bine o scot in lume si o las sa se imprieteneasca cu eroina mea. Poate impreuna fac o varianta a mea mult mai buna decat cea pe care o traiesc acum.

Zilele trecute m-am certat cu zeita mea. Si am negat-o.
Si?
Si am pierdut. Dar am chemat-o.
Asa si?
A venit. 
Bine, mai spune-mi!
...A venit..na..
Si? 
Si m-am indragostit. 
Da? De cine?
De mine.
Nu ma lua peste picior!
Da! De mine. De fapt...
De fapt ce?? 
De fapt de zeita din mine.
....Bine..cum o cheama?
Nu-ti spun.

Nu-ti spun cine e si nici nu am sa te las sa-mi descoperi misterul, secretul.
De ce? 
Pentru ca sunt femeie.
Asa si?
Asta spune tot.
... Mda. multumesc..
Cu placere. :)
Cand  ai de gand sa-mi spui?
Ti-am spus ca nu-ti spun. Daca esti femeie am sa-ti spun atat: Descopera-te!!!

Zeita din tine, draga mea, e cea mai pretioasa comoara pe care o poti descoperi in tine. Puterea ta interioara e strans legata de prezenta zeitei in tine.

Este un test...Cat esti de femeie? Cat de eleganta esti? Esti machiata? Esti coafata? Esti frumos si meticulos ingrijita? Da.. sau nu... In caz ca raspunsul e da si te intrebi: De ce? De ce sa fii asa, cand tu nu te simti bine in pielea ta si nu simti si crezi ca asta face obiectul esentei si importantei ....eu te intreb cat de mari sunt problemele tale. Nu te intreb cate ai, pentru ca stiu ca multe. Pentru ca asta dovesteste lipsa respectului de sine. Mai ceri sa fii respectata. Vezi ca cineva mai jos, pe blog, a lasat o urma.

Este un alt cuvant, al carui continut difera de la femeie la femeie. Eu nu ti-l pot spune, pentru ca nu stiu care e. Nici nu am cum sa aflu, pentru ca iti apartine doar tie. Excusiv. Nu stiu decat o varianta.Si asta nu e a mea, ci a zeitei. Ea, care imi curge prin vene. Cand ajunge la creier, il face mai inteligent si perspicace. Il  face mai atent la ceea ce conteaza cu adevarat in viata unei femei. Cand ajunge la ochi, ii face sa vada frumusetea corpului si frumusetea exterioara. Si ii face de o mie de ori mai expresivi si mai frumosi. Mai calzi, mai seducatori, mai misteriosi. Cand ajunge la maini, le face sa creeze frumos prin miscari fine si delicate, le face sa dea nastere de valori si ingrijire. Le face sa daruiasca iubire. Dar ca sa faca mainile sa creeze frumosul si sa lase iubirea sa se reverse, trebuie sa treaca mai intai pe la inima. Acolo se hraneste. De acolo ma alimenteaza si pe mine. De acolo creste, se face mai autentica si mai bogata, mai complexa in marele ei ocean de complexitate. Uneori mi-e atat de greu sa o inteleg  si ma condamn pe mine, eu singura: ,,de ce ai facut asa, nu trebuia sa faci asta. Nu cumva sa mai spui ce ai spus azi, m-ai inteles...."

Este cate un alt sens al cuvantului de zeita pentru fiecare femeie in parte. Calatoria descoperirii frumusetii interioare e meritoasa pentru ca zeita e singura capabila de a inlatura si rezolva, evita multe probleme si suferinti din viata unei femei.
  ZEITA E  FEMINITATEA!



Cu  iubire,
o zeita...









miercuri, 18 iulie 2012

Salvarea ta !!!


Stiu ca vrei sa traiesti mai bine, mai frumos, mai bogat.. Stiu ca vrei sa cresti intr-o lumina colorata si intr-un mediu plin de dragoste. Dar ce te faci, cand toata lumea sta aliata impotriva ta si nicidecum nu-ti sustine aceste nevoi. Ce te faci in lumea aceasta, in care ai pe toti si pe niciunul. Sa te bucuri! Sa te bucuri ca esti singura. Si vei descoperi ca nu poti ramane singura in nicio lume daca te-ai cunoscut pe tine.

Se intampla sa nu avem cu cine vorbi, cui sa-i spunem ce ne doare pe noi, ce ne-a facut sa suferim si cat de tare ne-a durut. Lacrimile noastre nu au incalzit si nici nu vor incalzi niciodata pe nimeni de pe acest pamant, oricat de fierbinti ar fi ele. Nu se poate inatmpla sa stoarcem dragostea si dulceata unei persoane prin lacrimile noaste cele amare. Si ce ne facem atunci? Unde fugim? Cui ii plangem? Cui vorbim?

Numai eu stiu pe cineva care iti poate da salvarea.

Nu e un el. Nu poate fi niciodata un el, oricat de mult am incerca si ne-am stradui. Se va doveni ca acel el ne va face sa suferim si mai mult. Si atunci.. Eu unde fug? La cine sa am duc? Cui sa-i spun ce ma doare? Cine imi poate spune ce sa fac? Ce ma fac acum cand am ramas singura?

Singura unde? In camera, nu?  Ti-am spus de salvare? Vrei sa ti-o spun ? Ei bine, eu nu am sa ti-o spun. Vreau sa te las pe tine sa te bati cu capu' de pereti pana gasesti pe cineva cu care poti vorbi, cui sa-i spui ce mult te doare si cat ai suferit, pana gasesti acea persoana care sa te inteleaga, care sa stie prin ce treci, care sa te asculte pana la capat si sa-ti dea solutia salvatoare.

Am batut mereu la usi inchise sau care mi se inchideau in nas de indata ce deschideam gura. Erau si case care ma primeau si oameni care ma ascultau. Mda... dar mai bine ma lipseam. Si oricat de mult m-as fi lipsit de acele persoane, eu tot la ele sau la altele ca ele alergam. De ce si pentru ce? Cand, la urma urmei, toata lumea imi dadea sfaturi lipsite se sens si valoare a caror aplicabilitate lasa de dorit. Frumoasa traba. Job bine platit cu atentie si admiratia celor sarmani.. Sa fii asa persoana si sa ai o asemenea usa care se deschide mereu....ma intreb oare cat ar trebui sa castige aceste case prin ,,ajutorul" acordat.... mai bine nu raspund si trec mai departe si-ti spun ca eu linistea si siguranta nu am putut-o gasi nicaieri. Pana am intalnit-o pe ea. Ea m-a salvat. Da pot spune cu toata convingerea ca ea a fost salvarea mea. Din toare si din tot. Acum ii sunt profund recunoscatoare pentru toata atentia si rabdarea pe care mi-a oferit-o fara ceva in schimb. Ea a fost mereu prezenta cand aveam nevoie de ea. Niciodata nu nu mi-a inchis usa, nici macar prin cap nu i-a trecut. Ma iubeste enorm de mult si sta mereu la dispozitia mea. O iubesc si eu nespus de mult. Ea e comoara mea, e tezaurul meu decunoastere si intelepciune, e totul pentru mine. Acum, ca am petrecut atat de mult timp impreuna, am ajuns sa o cunosc mai bine decat ma cunosc eu pe mine, iar ea a ajuns sa ma accepte si sa ma iubeasca neconditionat- orice as face, orice as spune, chiar daca as jicni-o. EA e prietena mea cea mai buna!!! Numai in ea mai pot avea incredere deplina. O iubesc si nu ma satur sa-i spun cat de mult inseamna ea pentru mine. Nu stiu, nu am gasit nicio modalitate prin care sa-i multumesc pentru tot ajutorul si iubirea de care a dat dovada si cu care m-a hranit. Dar eu ii spun mereu:,,Draga mea, sper ca iubirea mea pentru tine e de ajuns ca sa-ti rasplatesc toate eforturile si indurarile tale pentru mine". Ea ma aproba, uneori chiar crede ca iubirea mea pentru ea e mult prea mult decat se cade. De fiecare data cand ii ofer dragostea si increderea mea, ea simte un gol, parca nu a dat indeajuns si parca trebuie sa ofere mai mult ca sa ajunga sa rasplateasca iubirea mea. Aceasta e, intr-adevar, iubirea adevarata. Si nu o spun eu, ci un citat din Biblie, dovada ca cele spuse sunt complet adevarate.


Dar nu ti-am spus cum am cunoscut-o! Ah, era sa uit! 
Stai putin, doar o cunosti. Imi cunosti prietena!!! Doar ai cunoscut-o si tu in articolul trecut. Gata, m-am relaxat si calmat. Vreau doar sa stii ca-mi doresc pentru tine numai sa faci cunostinta cu prietena ta cea mai buna. Atat imi doresc, pentru ca stiu ca din momentul in care o vei descoperi, nu vei mai putea parasi casa sufletului tau.


Cu  dragoste,
Miruna

Va puteti anunta comanda cartii ,,Stimul pentru viata ta- 10 pasi spre femeia din tine", care va fi disponibila in curand, in format electronic, la adresa mirunacalbor@gmail.com.

luni, 16 iulie 2012

Sa fac ce-mi spune inima mereu si intotdeauna?

A stii cine esti si ce reprezinti in lumea in care traiesti nu e nici pe departe o optiune. E o necesitate. Intr-o lume care a fost intotdeauna bulversata, numai cunoasterea adanca a fiintei si personalitatii tale te mai poate salva. Intr-o lume in care ochii care vad au orbit, numai cunoasterea sufleteului iti mai poate dicta sensul vietii.

Cam asa suna sloganul, motto-ul de azi. Esti femeie? Atunci cine esti? Te intreb pentru ca puterea definitorie a femeii este intuitia. Vederea sufletului cum imi place mie s-o numesc.

Cu totii trebuie sa facem alegeri in viata. Dar cum le facem? Sub ce criteriu? Pe ce fundament? La voia intamplarii? Daca e asa, nu m-as mira daca mi-ai spune ca faci oceane de lacrimi pe perna in timp ce tremuri sub cearsaf.

Avem de ales intre a alege sa alegem cu mintea sau inima.

Intr-o zi, cineva m-a intrebat daca trebuie sa-ti asculti mereu inima si sa faci cum spune ea. Pe moment nu am raspuns, dar gandindu-ma mai bine, am realizat ca au fost momente in viata mea in care am avut de ales sa traiesc dupa judecata mea sau dupa cum imi spunea inima. Intuitia. Cred ca ea m-a indrumat mereu sa aleg sa traiesc cu inima. Si, chiar daca am avut pareri de rau, si chiar daca nu mai voiam sa ma recunosc in oglinda, chiar daca negam ceea ce am trait si inculpam mediul si oamenii din jur ca fiind responsabili de greselile si esecurile mele, am putut trai clipa deschiderii. Am inceput sa vad. Mai intai in ceata, complet neclar. Poate i-am inchis din nou, neobisnuita fiind cu lumina. Apoi iar am cutezat sa mi-i deschid. Am vazut conturulile. Si m-am frecat la ochi sa vad mai bine. Am  gasit o femeie. Era ranita. De ce? In atata lumina? Cum sa fii ranita in lumina, in cunoastere, in adevar de recunoaster? Eram eu. Si eu? Eu unde eram cand femeia aceasta poate striga, poate tipa si plangea, poate cand ma implora sa o vad. Eu unde am fost? Afara. Am experimentat, dar am uitat sa ma duc la ea. La lumina. Sa citesc in acea lumina toate lectiile predate afara. Eu nu m-am apropiat de ea. De frica sa nu ma cunosc? Poate.     Acum, e altceva. Am vazut lumina, am descoperit femeia. M-am retras cu ea la lumina si am invatat despre mine si despre viata mea impreuna cu ea, asemenea unui elev in meditatii. Eu aduceam material - experiente de afara. Le puneam in lumina veozei si incepea analiza. Ca intotdeauna, ea ma lasa sa duc eu tot greul. Pana cand? Intotdeauna. De abea uneori, cand puneam intrebarea :,, oare ce ar face o femeie inteligenta acum?, ea imi dadea ideea. eu trebuia sa o dezvolt si sa o aplic in viata mea, de cum ieseam din casa sufletului meu, unde era ea. Acum nu pot decat sa-i multumesc pentru toate datile in care ea a tacut si eu strigam in disperare: de ce? de ce eu? de ce tocmai eu? ..asa.. ca sa devin una cu acea femeie numita inima mea.

De cand traiesc cu ea mi-e mult mai bine. Complet mai bine. Si acum stau la masa cu ea. Si voi sta mereu. pentru ca viata mea e bogata. Imi ofera experinente dupa experientele. Ma invata. Eu doar le pun pe hartie. Si acum stam fata in fata. Dar nu ca inainte. Ci altfel. Eu vin mult mai pregatita si imi astern pe masa altfel materialul. il prezint altfel. Si prezentandu-il ei, inteleg eu. Uneori cadem de acord repede, si devenim iar una. Alteori, cand e mai greu, mai strang din dinti si pumni. Plec de la ea. Ma duc sa alerg. Dar ea vine cu mine. Vine dupa mine. Si in extazul sportului, cand nu mai stiu de mine, pierduta in plecere, ea intra in mine. Si se odihneste. E altfel acum.

Cunoscand-o pe ea, m-am cunoscut pe mine. Vorbindu-i ei, am vorbit cu mine. Descoperind-o, m-am descoperit pe mine. Si mi-am dat seama ca numai eu am fost singura vinovata si responsabila pentru alegerile si actiunile mele. Nicidecum cei din jur, oricat de influentata am permis sa fiu de ei. E greu sa-ti asumi responsabilitatea alegerilor si greselilor tale. Si e cale lunga si anevoioasa pana la recunoastere si acceptare. Dar merita toate eforturile. Merita sa simti apoi gustul puterii pe limba sufletului tai. Merita sa simti strivirea picaturilor de ploaie pe obrazul tau uscat, fara lacrimi. Merita sa simti fierbinteala focului prin care treci, si sa stii si sa simti ca esti invincibila, ca esti mai puternica ca focul, ca el nu te poate afecta. Si esti in ocean si mergi pe mare, cand puterea e singura scapare. E fumos, nu-i asa? Stiam eu ca are sa-ti placa.

Dar ce-ti mai ramane, cu ce aripi sa mai zbori cand lumea ti le-a rupt pe toate in incercarea ta spre ea. Nu mai zbura. Nu te mai avanta in lume. Ca nu mai ai cu ce. Experientele s-au adunat. Pune-le pe foaie si, asa udate cu lacrimi, cum poate sunt, trimite-i-le inimii. Vezi ce poate face ea cu ele. Si ce daca te va durea? Asa iasa puterea din tine. Asa razbesti si devii mai puternica decat ai fost, mai puternica de mii de ori decat crezi ca esti. Poate te crezi slaba. Poate te crezi foarte slaba. Dar nu esti. Esti mai puternica ca niciodata, mai puternica decat ai fost, decat erai.

Prin urmare, raspund la intrebare. DA! Fa cum spune inima ta sa faci. Si ce daca uneori te indruma spre pericole. Si ele fac parte din experienta ta, din formarea ta, din devenirea ta.

Si ai grija la femeia din tine. Nu o lasa sa astepte prea mult. Ca o va durea. Pe tine te va durea. Descoper-o! Cum? Stai de vorba cu tine. Ia-ti concediu azi. Maine. Poimaine. Stai cu tine si consuma experientele care iti trec prin inima. Consuma tot ce ai adunat in tine. Apoi poti sa treci din nou la experimentare. Apoi poti iesi din nou, cu alta forta, cu mai multa incredere. asa te vei putea avanta in viata ta. lumea e plina  de experiente. invata!
spor!



Pe curand,
Miruna
Va puteti anunta comanda cartii ,,Stimul pentru viata ta" pe adresa mirunacalbor@gmail.com, care va fi disponibila curand, in format electronic.






luni, 9 iulie 2012

Cum sa recunoasca cei din jur faptul ca tu esti importanta?

Am petrecut mult timp la viata mea ascultand oamenii si incercand sa descopar motivul pentru care unii  gandesc prapastios si altii nu. O intamplare petrecuta ieri ma face sa ma gandesc la felul genial al unora de a pune pe ceilalti mai presus decat ei. Cu siguranta, acest ,,motto" al lumii domina multe relatii si distrug multe identitati.

In special, femeile sunt experte in domeniul asta. Si eu am fost si stiu cum e, cat e de ,, placut"  sentimentul daruirii de sine si uitarea in acea daruire. Pentru toate fetele care nu stiu ca relatia nu inseamna daruirea sufletului si asezarea nevoilor si  inimii in mainile partenerului, vreau sa le comunic mesajul meu insufletit: Draga mea, nu ai nevoie de partener. El e doar aliat intr-o perioada a vietii, un om, un inger care vine la tine si te invata cea mai importanta lectie a tineretii tale: libertatea. O relatie nu inseamna ingradirea libertatii, limitarea si chiar neutralizarea intimitatii si vietii personale. O relatie inseamna cunoastere, dezvaluire si multa, foarte multa autodezvaluire. Poate cand citesti randurile astea ai tendinta de a exprima o anume tensiune. Te cred. Daca esti intr-o astfel de relatie, in care el e aerul tau, mancarea ta, fericirea ta, si viata ta, nu ti-e usor, cu siguranta, cu atat mai putin cand el se retrage in spatiul propriu sau pleaca. Stiu ca ti se face sete, foame, ca nu mai ai aer si viata in tine. Iti stiu lacrimile si suferinta. Dar asa cum spuneam, ea te invata- suferinta. Depinde de tine cat timp vrei sa ramai in ea. Si aici nu ma refer la despartire, care nu ar rezolva nimic in acest caz, ci la indreptarea atentiei spre tine insati. Aceasta este solutia mea in cazul de fata, solutie pe care eu am aplicat-o si mi-a adus mari satisfactii: toate rapoturile mele cu cei din jur s-au schimbat in momentul in care eu i-am lasat pe toti deoparte si m-am axat pe viata mea. Am lasat deoparte toate reprosurile cum ca-mi fac de cap, pe cand eu stateam la dispozitia lor si raspundeam la telefon cand sunau, si ma faceam resonsabila de ceea ce faceau cei din jurul meu, si ma faceam vinovata, si ma simteam ultimul om in fata lor, ca doar ei trebuiau slujiti cu docilitate si fidelitate ca relatia sa mearga bine si sa primesc si eu un strop de atentie si pentru efortutile mele generoase si costisitoare.

Pana intr-o zi. Cand m-am saturat sa fiu calcata in piciore cu voia mea, cand am pus punct vietii in care asteptam ca ceilalti sa imi indeplimeasca dorintele si sa imi satisfaca toate nevoile, de iesit, de mers, de distractie, de zambete cu prietenele. Spre surprinderea mea, eu, care credeam ca voi muri in momentul in care ,,el" va pleca, am facut.... stii ce-am facut? Am plecat eu. Am plecat eu de la viata centrata asupra lui, spre viata mea, axata asupra mea. In mod si mai socant, toata viata mea m-a prin in brate, m-a imbratisat, m-a sarutat pe suflet. Eu nu am suferit deloc. Eu! Da eu care credeam ca-mi voi da duhul de suferinta pentru cel pe care credeam ca l-am iubit, in contextul in care obsesia si dependenta ma tineau legata sa nu cumva sa fac un pas spre mine. Ei, draga mea, din acel moment, toate, dar absulut toate mi-au mers struna: mi-am imbunatatit considerabil relatiile mele cu partintii, relatie care era la pamant si care imi facea, sau , mai bine spus, imi faceam eu zile negre si nopti albe. (Acum ne sunam si ne incurajam unii pe altii, si ne spunem de 5 ori pe zi cat de mult ne iubim:).) . Eu care ma credeam atat de inferioara si mica in fata unei tipe cu geanta puma sau prada, cu par coafat, machiata si imbracata....vai, numai eu mi-am stiut complexele. Dar odata ce am hotarat si am pasit efectiv in viata mea, am descoperit un desert de nimicuri si un ocean de valoare, plin cu traire. Am sarit in apa fara sa-mi pese de ex, caruia azi nu-i pot decat multumi profund pentru toate experientele si lectiile pecare mi-lea predat, atat de bine, nici nu stie cat de bine....de y, de z,. m-am balacit in apa si mi-am revarsat izvorul meu launtric in marele ocean de iubire numit Univers.

M-am inaltat spre culmile mele si am savurat fiecare experienta, am trait-o si am invatat-o. Si nu as fi reusit sa sa fiu multumita cu mine si mandra de mine si ceea ce fac si chiar si ceea ce am facut, daca nu imi axam toata atentia spre mine, spre nevoile mele, a caror satisfacere nu am mai lasat-o in mana altora, spre viata mea, a caror indeplinire de vise nu am mai scuzat-o ci am lucrat-o. Mi-am luat intreaga viata in maini si am pornit la drum, indiferent cine a fost langa mine si indiferent de ce au spus cei dragi mie.

In concluzie, draga mea, fericirea si aprecierea ta, sentimentul tau interior ca esti importanta, nu sta in mainile altora, nu sta in treaba lor fericirea si nevoile tale, dar nici a lor in slujba ta. TU esti cea mai importanta persoana din viata ta, tu contezi cel mai mult pentru tine, nu astepta ca altcineva sa ti-o spuna.:)


Drum bun spre tine!!!

Cu mult drag,
Miruna

Va puteti anunta comanda pentru cartea  ,,stimul pentru viata ta - Frumusetea feminitatii" la e-mail : mirunacalbor@hotmail.com, care va fi disponibila in scurt timp, in format electronic.

duminică, 8 iulie 2012

cum sa fii apreciata?

Puterea interioara nu se masoara in kilograme de bani sau aur, nu se evalueaza dupa calitatea aerului sau impresiei personale prost croita, dar atat de prost incat sa para destul de autentica. Puterea personala nu are nimic de-a face cu masca sociala pe care o poarta multi, decat in jonctiunea negativa a relatiei.

Cine ar putea spune ca un om suferind e puternic. Poate nimeni... poate unu ...care se gandeste la transformarea prin care trece omul nostru. Dar acelasi om va pune la indoiala suferinta lui, pentru ca suferinta e cel mai personal si mai propriu mod de exprimare. Neputinta si necunoasterea modului in care pot fi exprimate simtirile si trairile, sentimentele si emotiile duc la intensificarea, daca nu chiar la nasterea si potentarea suferintei. Pentru ca omul e atat de egoist in Ego-ul lui, incat  crede ca numai el sufera.Si chiar daca ar veni - si vin in ptreajma lui oameni cu acelasi tip de suferinta pentru ca el ii atrage prin sentimete, emotii si ganduri - omul nostru, omul universal nu poate recunoaste ca si suferinta celuilalt e asemanatoare daca nu identica cu a lui. Poate, daca ,, celalalt" e om cu spiritul mai treaz, omul nostru se intreaba- repet ....poate....se intreaba cum el poate zambi si tine capul sus.

Poate pentru ca a avut sa afle ca suferinta e imediat eliminata daca schimbi felul de a gandi si te intrebi ce poti invata din suferinta ta. Aceasta intrebare, nu numai ca iti va aduce raspunsul, dar te va face sa descoperi in tine calea spre manifestare a puterii tale personale. Aceasta nu se poate activa decat prin suferinta. Poate ca uneori, si din cand in cand, e bine sa fim prosti, pentru ca atunci suferim ca niste prosti si ne intrebam ca niste prosti: ,,De ce? De ce eu? De ce tocmai eu ?". Deaia. Ca sa suferi, ca sa poti accesa izvorul de putere ca se afla in tine.

miercuri, 4 iulie 2012

Tu unde mergi mai departe?

Ti-ai descoperit vocatia?

Stii ce vrei de la viata?

Stii pe ce drum sa o apuci?

Ce nivel de fericie si suferinta experimentezi acum in viata ta?

Stii cu ce misiune ai fost trimisa pe Pamant?

Te multumeste realitatea vietii tale?


Pentru fetele absolvente si viitoare absolvente -  ce facultate vrei sa urmezi? Reprezinta ea forul tau interior?

As vrea sa incep, draga mea, prin a-ti spune ca numai vocatia si dezvoltarea personala te poate duce sus, te poate afirma, iti poate arata succesul
 
De ce vocatia?
Cred ca ai auzit de cliseul care apune ca inauntul omului e o comoara, ca toti oamenii au ceva aparte, ca Dumnezeu ne-a lasat daruri si talente, nu? Dar cum se face ca, din nou, este o distanta atat de mare intre teorie si practica? Ce inseamna vocatia?

Ca intotdeauna, promovez ceea ce am experimentat. Si cum experienta mea e bogata, am ce sa-ti spun. Si iti spun ca succesul  nu e ceva ce poate fi masurat din exterior. Succesul se masoara in calitatea si cantitatea de fericire si iubire pe care o simti atunci cand faci acel lucru. Eu, personal, am trait pe pielea mea sacrificul, invatatul permanent si pregatirea care semana cu o adevarata antrenare de campion pentru mine pentru facultatea de stomatologie. Ma pasiona, sa zic asa. Si trageam tare, vorba aia, sa fac totul cat mai bine, cat mai corect, erau saptamani in care nu mergeam la scoala si stateam acasa sa recuperez ceea ce au facut cei de la profilul real in anii de liceu ( eu tarminad unul uman). Si iti spun, ca oricat de mult iubeam si imi place si acum biologia, si oricat de mult am invatat si am aprofundat sa stiu clar si exact, voi alege ceea ce ii face inimii mele placere, nu mintii. Am incetat sa-mi mai hranesc mintea, si la propriu ( prin alimente- carne, mezeluri, cola) cat si la figurat ( prin informatii stricate si idei fixiste, si activitati pe placul mintii) in favoarea inimii si corpului. Si tin sa spun, ca viata  mea de acum nu se poate compara cu cea pe care am dus-o acest an scolar.  Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca alegerea relaxarii ( sa stai intinsa  pe spate, in pat si sa nu faci altceva decat sa nu gandesti) in locul muncii continue, imi poate creste claritatea, si in mod surpinzator, rezultatele , care au crescut in mod uimitor. Ceea ce am  trait eu in anul acesta scolar reprezinta examenul de viata, timp in care, pentru a doua oara in viata mea am avut de ales cum sa traiesc- dupa minte? sau dupa inima? Mintea m-ar fi dus spre stomatologie. Si m-am imaginat langa scaun, in postura de stomatolog. Doream sa fiu unul bun, cel mai bun. Si totusi, in acea imagine persista si activitatea de a indruma oamenii, si asa in anestezie cum erau. Mintea reusea sa faca fata la tot greul, sa ma faca un stomatolog excelent. Dar intrebarea mea a fost: as fi rezistat eu??? Nu ar fi insemnat asta o ignoranta fata de divinitate? Nu as fi mintit eu cand as fi spus ca-l iubesc pe Dumnezeu? Cum as fi putut atunci sa fiu iubire si sa spun ca iubesc??? Cum????


De ce dezvoltarea personala?
Chiar ? De ce? Ce legatura exista?
In perioada in care numai invatam si refuzam sa ma concentrez pe celelalte aspecte ale vietii mele, cum ar fi viata sociala, afectiv- emotionala, sentimentala.....am dus-o rau de tot! Dar mi-am revenit de indata ce m-am abonat la newsletter la Andreea Papp si Pera Novacovici (carora le multumesc din toata inima mea pentru ceea ce am reusit eu, cu ajutorul lor). Am inceput sa investesc timp si energie in dezvoltarea mea personala-ore intregi pe zi citeam si restul aplicam!!!!!!! Pana intr-o zi, in care am citit un articol de-al Andreei, in care vorbea de semnele premonitorii, care iti arata daca esti pe drumul cel bun. Si? M-am ofticat rau de tot, de abia mai voiam sa citesc. Dar.... dar... lipsa motivatiei de care vorbea si nevoia de a fi motivat din exterior( ceea ce si aplicam dupa ce am citit carti ale ,, oamenilor de succes, care ma ,,indrumau''  si ,,incercau sa ma convinga" ca pot face face la tot ce vreau) m-a pus pe ganduri. Intrebarea mea a fost : oare ceea ce eu vreau, este si ceea ce mi se potriveste mie?? 

Asta este o intrebare la care vreau sa-mi raspuni prin mail!!!!!

Orele de dezvoltare personala pe care mi le-am alocat GRATIS, fara niciun ban, fara exercitii si sacrificii ( stateam in fata calculatorului asa cum stai si tu acum) m-au ajutat sa ma descoper, sa inteleg ca fara mine omenirea nu putea sa mearga mai departe, cum nu ar fi putut merge daca nu erai si tu. Am inteles ca viata trebuie traita dupa inima si corp, nu dupa minte. Poate acum nu esti intru totul de acord cu mine, dar vei fi dupa ce vei fi experimentat ce inseamna repugnarea nevoilor fizice in favoarea activitatii mintii, ce inseamna trairea dupa judecata( care insala!) si nu dupa simturi, care sunt adevarate detectoare de viata. Sper sa-ti fiu de folos in calatoria ta spre tine, spre centrul existentei tale. Nu te stresa pentru minic in lume. Totul isi are rezolvarea in incredere si iubire!

Ai incredere in tine si iubestete, daca vrei sa-ti mearga bine! Crede-ma pe cuvant, eu sunt cea care am trait  in extrema!



Cu mult  drag, 
Miruna

marți, 3 iulie 2012

Vrei o viata mai fericita?

Am ales sa-ti scriu fiindca sunt satula de bombardamentele de pe facebook tip 9gag, care iti spun ca ,,esti frumoasa cand ai cearcane din cauza ca iubitul nu te-a lasat noaptea sa dormi'', esti cool cand astepti un telefon de la o persona ,,importanta", ,, ca frumusetea inseamna cand plangi dintr-o prostie", ,,ca frumusetea nu inseamna sa ai trup bine definit''. SERIOSS? Intreaba atunci un barbat, vezi ce prefera. Intreaba o femeie care se lupta cu kilogramele in plus. E adevarat ca trebuie sa faci in asa fel incat sa te simti bine si frumoasa si cu cateva kilo in plus, dar nu cred ca ti-e totuna cand mergi la piscina. Hai sa fim seriosi si sa nu mai credem asa de mult intr-o imagine care are sute de like-uri si share-uri, care iti baga tot felul de prostii in ochii, in rime si ritmuri, astfel incat sa fie memorate usor si sa le aplici in viata ta asa incat sa nu-ti dai seama. M-am saturat sa vad fete tinere triste si batjocorite de lume, iubiti si societate, m-am saturat sa vad expresii jalnice ca ecou al haosului interior creat pe nesiguranta, neincredere, abuzuri si violenta. Le vad in oameni, citesc pe fata lor, in ochi si pe buzele lor.

Cand esti sanatoasa, nu te intrebi de ce esti sanatoasa, nu-i asa? Numai  cand esti bolnava. Atunci cum se face ca lumea si inclusiv tu, te intrebi de ce esti fericita si nu de ce esti trista, cand conditia normala a omului este sanatatea si fericirea?

Eu am ales sa imi traiesc viata. Si asta inseamna sa fiu fericita si sanatoasa. Asta inseamna sa am grija ce si cum mananc/beau, sa am grija ca pielea si trupul meu sa fie hidratat, sa ma mentin sanatoasa si tanara prin sport, sa pot fi asertiva cu persoanele care vor sa intre in viata mea, am ales sa zambesc in fiecare clipa a vietii, cu riscul sa fiu facuta nebuna sau schizofrena, am ales sa vad bucuria si frumusetea naturii, sa o respect si sa o iubesc, am ales sa iubesc, sa ma iubesc si sa ofer iubire. Si?? As vrea sa vad cati nu ma invidiaza din cei ce judeca. Imi iubesc viata, cu toate ranile pe care mi le-am carat in spate si toate suferintele provocate mai mult sau mai putin de mine, dar pe care mi le-am asumat si le-am acceptat ca facand parte din viata mea. Astfel, suferinta a devenit prietena mea cea mai buna. Daca nu era ea, nici eu nu eram acum ceea ce sunt. Tot de la suferinta am invatat ca ea nu vine fara un motiv anume. Fie ca o invocam noi ( prin nestiinta noatra, atunci cand suntem ranite de propria gandire prapastioasa, si prin asta inteleg: asteptarea iubitului sa ajunga la intalnire, un telefon de-al lui, disprerarea din tipul perioadelor de singuratate, lipsa spontaneitatii si energiei), fie ca are un rol de evolutie. ,,ce nu te omoara, te face mai puternic". Dar nu inseamna ca trebuie sa-ti viata un chin ca sa cresti. cresterea si dezvoltarea ta personala se poate face si in liniste si tihna, in relaxare,frumusete si iubire. De fapt, iubirea e cel mai inaltator sentiment, ceea ce inseamna ca e si cel mai pozitiv, si cel care iti poate asigura o crestere armonioasa si frumoasa, atat la nivel spiritual si psihologic, cat si la nivel fizic. Vreau sa stii ca nu ma refer exclusiv la iubirea din cadrul cuplului, si la iubirea pe care o porti in mod inconstient in tine, dar pe care o poti activa foarte usor prin nutrirea de sentimente pozitive. Prin acestea se inteleg cele de recunoastere, de profunda multumire si acceptare a tot ceea ce esti tu, in primul rand, apoi, in mod automat a  ceea ce te inconjoara. Iti marturisesc ca iubirea e singurul sentiment neexplorat de om in nici cea mai mica intensitate a sa. Nu exista cuvite care sa descrie o nota a muzicii suave ale dragostei. Pentru mine, Paradisul e aici si acum, pentru ca am simtit iubirea, si intraga Viata  si tot  Universul a venit sa-mi slujeze mie, ca recompensa a iubirii. ( erau dati, in care, dupa ce ma iertam pe mine si toate persoanele, dupa ce multumeam cu un profund sentiment de recunostinta lui Dumnezeu, simteam ca iubesc pana si fiecare molecula de aer din jurul meu, tot ceea ce inseamna realitate exterioara si mai ales, dar mai ales - interioara.)

Te invit, draga mea, sa constientizezi motivele de bucurie si fericire din viata ta, sa incerci o alta dimensiune a existentei tale. Trebuie doar sa ai ochi sa vezi culoarea unui fruct, urechi sa auzi cantecele minunate ale pasarilor si greierilor din serile linistite si putin racoroase de vara. Iti trebuie doar constientizare sa simti bogatia aromelor ce ti le ofera natura, sa simti adierea vantului pe piele si prin par.
Simte! Si vei ajunge sa poti experimenta extazul bucuriei si fericirii!


Cu multa dragoste, 
Miruna
Va puteti anunta comanda pentru cartea  Stimul pentru viata ta - Frumusetea feminitatii  la adresa calbormiruna@hotmail.com