Ce viata frumoasa am ! Si nu din cauza bunurilor materiale sau a lucrurilor din preajma mea. Ci din cauza persoanelor care imi lumineaza sufletul si inima. Care ocupa un anumit loc in inima mea. Sentimentul bucuriei ca ele persista cu drag in viata sufeltului meu ma face sa scriu acest articol, desi mi-am exprimat de atatea ori aceasta bucurie..
E mult prea frumos, mult prea minunat sa realizam splendoarea cu care aceste suflete frumoase il lumineaza pe al nostru. Tocmai de asta, atuci cand ni se pare ca nu mai avem nici macar o rezerva de iubire sau bucurie, aceste persoane vin ca niste ingeri in misiune sa ne aminteasca cine suntem cu adevarat si ce vrem sa traim cu adevarat. Raspunsul la aceste doua intrebari: cine sunt si ce anume vreau? nu-si prea gasesc raspunsul asa usor, fara implicarea altor persoane. Acestea nu ne spun cine suntem, ci ne fac sa ne amintim noi insine de noi si ce reprezentam noi.
Iubirea fata de aceste persoane e una sincera si libera. In sensul ca nu putem fi raniti daca acestea pleaca cu sau fara motiv cu prezenta din sufeltul nostru. Nu incape nici un fel de durere. Sa nu mai vorbim de suferinta, care se exclude total din aceasta ecuatie. Poate ramane doar urma de regret ca a plecat un suflet frumos din viata noatra. Dar nici acesta nu e un regret obisnuit. E un regret fin, care nu are cum sa persiste. Pentru ca ,,stim" ca asa e mai bine, ori pentru noi, ori pentru ele, ori pentru amandoi. La intoarcere nu se pune problema plecarii, a motivelor care au dus la aceasta absenta a prezentei. Pur si simplu asa ceva nu poate exista sub nicio forma. Se simte doar bucuira intoarcerii, O bucurie mare, asemanatoare fericirii. Dar nu e fericire. Pentru ca daca ar fi fericire, am uri acele persoane in strafundul inimii noastre, pentru ca fericirea noastra depinde de ele sau de prezenta lor. Osho spunea ca acesta este motivul pentru care indragostitii se urasc in adanc, in spatele iubirii. Ca isi pun fericirea in slujba celuilalt, care este incapabil, prin natura lui de a fi om ca se ingrijeasca de fericirea celuilalt. De asta spun, ca bucuria intoarcerii acelui suflet e ca o scanteie in sufletul nostru. De ajuns cat sa aprinda fericirea in noi.
Cineva m-a intrebat, adica mai multi, ce inseamna pentru mine fericirea. Fericirea mea nu depinde de oamenii din jurul meu, de vorbele sau faptele sau parerile lor. Asa ceva nu exista. Fericirea mea exista pentru ca vreau eu ca ea sa existe. Iar atunci cand sunt fericita, sunt fericita pentru ca asa am ales eu sa fiu, fara sa implic un lucru sau o persoana in aceasta stare a mea. Iar fac referire la Osho, care spunea ca: daca intrebi un om care e fericit, de ce e fericit, el nu va stii ce sa reaspunda." Asta e fericirea autentica, si daca o intelegi, nu mai esti tentat sa cauti un raspuns prompt la intrebarea pusa.
Mi s-a intamplat zilele trecute sa mi se intample anumite faze din care nu pot intelege mare lucru. Gen: de ce a fost asa? De ce a fost atunci? De ce s-a intamplat tocmai acum si tocmai mie..? Daca pana nu de mult cautam raspunsuri si exploram toate ariile... acu' m-am gandit alt fel. Adica nu m-am mai gandit:D:D:D Iar cand mi-am amintit, am aplicat ce citisem in ziua respectiva: eu nu am de unde sa stiu. Sunt prea multe lucruri pe care eu nu le pot sti, nu le pot cunoaste. Nu am cum si de unde sa inteleg. Dar stiu atat :
1- nimic nu e intamplator
si 2- tot ce se intampla se intampla inspre binele meu.
Si asa am rezolvat ,,mari probleme existentiale" :)
Iar acum sunt multumita ca nu stiu nimic. Si ca nu pot intelege mare lucru decat sa inteleg ca nu pot intelege tot e as vrea eu sa inteleg.:)
Probabil tocmai asta e aventura vietii. Sa mergi mai departe, sa nu intelegi, sa nu cunosti. Asta incita mintea. Si stimuleaza secretia de adrenalina. De-asta e frumos sa fii om. cred...
Cum sa-ti luminezi viata si sulfetul? Prin oameni, mai corect spus prin iubirea lor. Si daca nu ai parte de ea, probabil nu iubesti suficient.Sa iubesti pe cine? Cu cine sa incepi? Stii care e prima persoana pe care trebuie s-o iubesti? Pe tine. Asa, putin cate putin. Pana ajungi sa te cunosti putin. Si asa sa ajungi sa iubesti putin si sa cunosti putin persoanele din viata ta. Sa te iubesti un strop mai mult si sa te pierzi putin mai mult,ca sa te cunosti cu un gram mai mult si sa iubesti un pic mai mult sufeltele din jurul tau si sa le apreciezi ca acum ai putut sa le cunosti putin mai mult ...si tot asa... pana creste si tot creste...
Fericirea ține de tine si nu de persoanele din jurul sau sufletul tau. Nu trebuie sa le asezi in palme fericirea ta, pentru ca tu nu vei mai fi fericita. Si asa cum tie nu-ti place sa fii langa o persoana care nu e fericita, deci e plictisita si satula de viata, trista si apatica, plictisitoare, nici persoana in cauza nu va agreea prea mult prezenta ta, ba chiar o va evita si apoi respinge. Sa fii om liber si independent mai inseamna sa si stii ce sentimente te tin in vigoare si sa alegi sa fii fericit. Intotdeauna ai de ales intre a fi apatic sau fericit. Cum fericirea autentica nu tine de nimic anume, poti foarte usor sa fii fericit. Iar daca esti fericit, vei putea si sa oferi persoanelor iubite fericirea ta.
Scopul multora e sa faca persoana iubita sa se simta fericita. Si pentru asta asaza fericirea in palmele lor. Si uita sa se mai ingrijeasca de ea, in felul acesta. Fericirea dispare si ramane apatia si nefericirea in locul ei. Nici tu nu ai vrea sa primesti neferire. Atunci cum poti face persoana sau persoanele iubite fericite? Decat daca le oferi din fericirea ta. Si vei vedea... daca ele sunt plictisite sau nefericite, vor primi si empatia ( intelegea ta cu privire la ceea ce simt ele) si fericirea ta. Se poate naste asa si i
ubirea autentica. Se face schimb de fericire. Si fericirea nu implica reprosuri si cereri disperate de afectiune.
Astfel,
iubirea se naste din fericire. Si nu invers.
Ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol este bucuria pe care am resimtit-o ieri. Acum ceva timp m-am bucurat foarte mult de intoarcerea unui suflet masculin frumos in viata mea. Si apoi am ales sa fiu foarte fericita. Asa, de dragul de a fi fericita si indragostita de viata mea si de libertatea mea a alege ce sentimente sa traiesc si cum. Si am iesit afara sa ofer si altora din fericirea mea. Era prea multa pentru mine. Pot afirma cu certitudine ca am fost fericita, pentru ca am fost intrebata de ce sunt asa... si nu am putut raspunde. Al doilea lucru care m-a inspirat a fost aventura unei intalniri cu trecutul si prezentul continuu al vietii mele afective, o calatorie prielnica, pe care nu am ales constient sa o fac. Dar cred ca mi-a prins bine.. nu stiu. Si daca nu mie, poate altcuiva. Nu am de unde sa stiu. Iar cel de-al treilea lucru, care a adus ultima parte a articolului, a fost o fraza pe care am citit-o de pe facebook, cum ca fericirea se naste din iubire. O fi si asa, dar nu e fericirea care trebuie sa fie. Explicatia se gaseste mai sus.
Ceea ce simt acum e o fericire buna, calduta si racoroasa in acelasi timp, numai buna ca sa nasca acest articol. Daca era prea mare, as fi fost mult prea fericita ca sa ma ocup sa scriu. As fi simtit nevoia sa ies iar in lume si sa ofer din fericirea mea si altora, inclusiv fețelor fara expresie si deprimate.
O zi frumoasa si minunata iti doresc! Si daca imediat incepe noul an scolar, este un articol atasat mai jos.
Si daca intrebarea :
ce sa ma fac, ce sa mai fac, am incercat tot posibilul sa scap.., m-am saturat de viata asta... peste doua zile e luni. In articolul de mai jos e vorba despre cum sa pasesti in noul an scolar si putin despre cum sa pasesti in viata. Daca ultima parte, cea legata de viata, da prea multe batai de cap... o data cu inceperea scolii incepe si scoala vietii tale. Pentru ca imediat e luni. Si daca e luni, incepe o noua saptamana si incepe o noua viata. Cartea zece pasi spre o viata noua se va intrupa complet la tipar, luni. O astept ca o mama care asteapta sa-si tina odata copilul in brate.
