Afla cand se va incheia suferinta ta

Inca ca cand am inceput sa scriu pe blog am incercat sa evit sa abordez suferinta. Pana cand am relizat ca toti oamenii au suferit. Mai mult sau mai putin, mai dureros sau mai sfasietor.

Ceea ce m-a determinat pe mine sa scriu acum despre suferinta este faptul ca am ramas 2 zile singura in camera de camin, ca am avut tot timpul necesar sa fac ceea ce-mi place si ce vreau, si totusi nu am facut, ca am avut toate clipele sa ma bucur de ele si nu m-am bucurat, ca am avut ocazii sa ma interesez de oameni si nu m-am interesat. Toate pentru ca nu m-am interesat de mine. Si nu stiam care e cauza a ceea am trait ieri.
Pana am vizionat un documentar si s-a aprins lumina in mine.

Nimic nu e intamplator. Nu e intamplator ca am ramas singura intr-o camera de camin cu 6 locuri, ca Pera Novacovici scrie tocmai acest articol si lasa la final tocmai acest documentar. Nu e nimic intamplator ca am trait clipele pe care le-am trait.

Si am suferit de mica, cand mi-am reprimat individualitatea. Si apoi nu am mai stiut cine sunt, asa cum poate stie un copil normal. Am vazut ca fac anumite lucruri de care nu pot fi deloc mandra. Si m-am condamnat si pedepsit. Si omenii din jurul meu se comportau cu mine exact asa cum ma comportam eu cu mine, pentru ca asa ,,ceream" in mod inconstient sa fiu tratata. M-am dat cu capul de pereti: de ce nu sunt respectata? De ce nu sunt iubita? De ce nu ma pot intelege nici macar cu familia mea? De ce ceilalti nu ma sufoca cu iubirea lor? De ce nu primesc dragoste? De ce oamenii nu ma inteleg? Cine sunt eu? De ce sufar?

Astea au fost suferintele mele. Pe care le credeam provocate de oamenii din jurul meu. Dar m-am inselat. Erau doar eu cea care ma tradam si ma  faceam sa sufar. Eu am ales sa traiesc acele suferinti pentru ca nu-mi puteam imagina cum ar arata viata mea fara ele. Si daca a fost ceva pentru care eu sa nu fi fost responsabila, cu siguranta acea suferinta m-a format.

Sunt perfect constienta ca nu as fi ajuns aici, sa fiu omul acesta care sunt acum, daca nu sufeream, daca nu plangeam, daca nu greseam. Si ce daca am fost umilita, injosita, judecata si criticata? Acum am ajuns sa fiu invidiata si barfita din invidie. Ce are daca am fost aratata cu degetul si condamnata? Atata timp cat eu eram persoana care ma condamnam si ma criticam cel mai mult.

Am crezut ca sunt a nimanui si credeam ca numai eu sufar. Nu am indraznit sa spun nimanui despre suferinta mea. In primul rand ca nu as fi putut sa vorbesc, trebuia sa fii plans inainte, si in al doilea rand, cu ce m-as fi ales? Si asa nu ma poate intelege nimeni. Cum sa le spun ce-mi fac mie oamenii si cum imi distrug nervii, sanatatea si bucuria de a trai? Cum?............

.........Nu s-a gasit nimeni. Si stii de ce nu s-a gasit? Pentru ca daca s-ar fi gasit, eu nu scriam acum aceste randuri. Nu as fi putut sa te inteleg. Nu as fi avut ceva de oferit. Acum pot sa te inteleg. Pot sa stiu exact prin ce treci, pot sa te cred, sa te ascult si sa te ajut. Langa mine nu a fost nimeni, oricat de mult mi-as fi dorit. Dar acum nu-mi pare rau. Pentru ca acum pot fi langa zeci de oameni care trec prin suferinta, pot sa ii cred, sa-i inteleg, sa-i iubesc, sa-i ajut. Eu stiu ca daca eram ajutata, nu puteam acum sa ajut.

De ce ti-am spus despre mine? Ca sa crezi ca ceea ce-ti voi spune in continuare are sens.
A avut sens in viata mea. Si am vazut ca nu numai intr-a mea. Am intalnit prea multi oameni, am auzit prea multe povesti de viata si am trait de prea multe ori aceste sentimente incat sa mai pot pune la indoiala sau sa neg ca....

Nu am crezut ca suferinta ma poate aduce aici. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa fiu libera. Nu am crezut ca voi putea ajunge intr-un punct in care sa fiu sanatoasa mental si intreaga ca personaliate. Sa pot fi fericita si sa iubesc.

Nu am reusit sa fac pace cu oamenii din jurul meu. Ma bantuiau oamenii cu experientele lor. Traiam, din aceasta cauza, stari confuze si nu stiam cine sunt. Sunam un prieten sa ma ajute sa-mi amintesc de mine. Spuneam ca oamenii sunt ,,asa...." fara sa-i cunosc. Strigam si tipam cand nu eram inteleasa.

Am fost la o conferinta budista unde se vorbea de compasiune si iertare. Si calugarita spunea ca oamenii care tipa cand ,,comunica" sufera. Mi-am spus ca eu nu sufar. Atunci de ce am tipat la telefon cu o zi inainte, in condiitiile in care  majotitatea timpului nu procedez astfel. Apoi a venit ziua in care am facut numai ce am vrut si care putea sa-mi aduca lumina in suflet. Ce a pus capac fiintei mele? Eu credeam ca m-am iertat. Dar doar credeam.. Cand am iesit de la conferinta budista ma opreste o tipa pe strada sa ma invite la un film cu tematica nu stiu de care si ma intreaba daca cred in Dumnezeu. I-am spus: care Dumnezeu? Cu siguranta nu cred in Dumezeul tau. Eu cred doar mine si in partea divina care se regaseste in mine. A inceput sa-mi voreasca si dupa un timp... ma vad ca incep sa vorbesc despre iertare. Imi spunea ,,Dumnezeu te iarta" Eu o intreb: ,,Dar tu te-ai iertat?" Si apoi fac o prezentare foarte elaboroasa despre iertare. Cine sunt eu, ca eu m-am iertat de toate datile in care am gresit. M-am auzit ca intreb: ,,Dar tu te-ai iertat"? fara sa stiu ca iertarea de sine trebuie facuta mereu. Nu o data, nu numai dupa ce-a trecut, nu o data pe an. Ci mereu. 

De ce sa ne iertam? Ca sa ne putem iubi. Ca sa ne simtim liberi si frumosi, minunati. Ca sa putem trai in libertate si in bucuria de a trai.

De ce sa ne iartam? Ca ca-i putem ierta pe ceilalti. Si vom vedea, ca ceea ce ne-a ranit la ceilalti, sunt doar parti ale fiintei noastre. 

,,Tu nu ma iubesti" suna un repros= eu nu ma iubesc.
,,De ce nu ma respecti?'= eu nu ma respect
,,E un nesimtit"= eu sunt singura care ma ranesc
,,E un tradator, m-a inselat"= eu sunt singura care m-am inselat in ceea ce ma priveste pe mine si pe mine in raport cu el
 ,M-a mintit tot acest timp"= eu m-am mintit singura.

In final, iti vei da seama, ca toate suferintele tale au avut un rost pe lumea asta. 
Ce are daca esti curva? Si eu sunt curva daca vreau sa fiu. Stiu ca pe langa femeia integra ce sunt, sunt si o curva. Depinde de situatii si imprejurari, depinde de oamenii care ma calca pe coada. Pot sa fiu si inger. Dar sunt si drac. Pot sa fiu si onesta, dar pot fi si cacata in ultimul hal. Incerc sa fiu mereu constienta de ce pot fi, pentru  ca numai asa pot alege ce sa fiu si din ce postura sa  re/actionez. Stiu ca nu sunt numai o fiinta vie, divina, frumoasa in sufeltul si viata mea, ca pot fi si negativa, si indaratnica, si neincrezatoare, si aeriana si de nimic. Dar accept toate aceste. Pentru ca daca nu le accept, nu mai stiu cine sunt. In consecinta nu mai pot face nimic de valoare, nu mai pot fi fericita si nu pot deveni o companie placuta. Atunci stiu ca ma voi duce sa aleg ca sa ma eliberez de ,,nu stiu ce am". 

 In consecinta, atunci cand nu mai stii cine esti, ce vrei, de ce nu poti face fata vietii, atunci cand clipa nu-si mai gaseste frumusetea si nu mai gasesti niciun rost de a trai, de a fi pe acest pamant:

-opreste timpul si lumea, si nu mai face nimic. Nu te mai gandi la nimic altceva decat la tine.

-incearca sa te ierti. Asta inseamna sa vezi sclipirea dinauntrul tau, sa spargi carapacea de defecte si rusinea care te tine in loc. Ofera-ti iartare si tamaduieste-te singura. Pune-ti o muzica relaxanta, plangi, cuprinde-te in brate si cere-ti iertare de la tine pentru toate datile in care nu te-ai iubit, in care ai uitat a crezi in tine si ai uitat cine esti. Cere-ti iertare de la trupul tau pentru ca nu l-ai placut si ofera-i iubirea ta. Doare mai tare, pentru ca atunci te eliberezi de tot ce te-a tinut in loc. Plangi mai tare ca asa iese suferinta din tine. Spune-ti ca te-ai iertat, ca esti persoana care insemni cel mai mult pentru tine si pe care o iubesti cel mai mult.

-fii constineta ca nimic nu este intamplator, iar ceea ce ai simtit la un moment dat in viata ta a devenit rampa ta de lansare. Nu puteai sa devii omul minunat care esti astazi daca nu treceai prin acea durere, prin acea suferinta. Tocmai aceasta suferinta te-a facut sa mergi mai departe. Tocmai aceasta suferinta te ajuta sa traiesti viata la un nou nivel de constienta.

Beneficiile sufeintei:

-fiecare suferinta e o lectie de viata, si fiecare trebuie tratata cu respect si incredere. Adica fiecare durere este o noua poarta spre tine, spre fiinta ta minunata care se ascunde in interiorul tau. Acolo esti dulce si frumoasa, acolo zace iubirea in tine.

- nu poti deveni mai prost de pe urma suferintei. Cu siguranta, ceea ce nu te omoara te face mai puternic.

-esti, cu singuranta un om evoluat, ce a avut parte de suferinta si bucurie. Si daca nu a venit inca bucuria, fericirea ce vine dupa suferinta e in egala masura cu aceasta. Pentru ca nici soarele nu poate sa rasara decat dupa noapte. Razele lui nu pot incalzi si ajuta pamantul la  rod, decat dupa ce acesta a fost udat de ploaie.

-ai ramane un necunoscut pe lumea asta, nestiind ce inseamna o calatorie prin viata, o cunoastere de sine, nestiind ce e iubirea, iertarea si compasiunea.

Astea sunt cateva din beneficiile suferintei. dar a suferintei de care nu esti responsabil deloc sau aproape deloc. Pentru suferintele, impropriu spus, cauzate de dragoste, e alta poveste. Acolo ai un alt rol si sufeirnta are alt rol si alta natura. Si acolo se poate lucra, intelege si percepe experienta intr-un cu totul alt fel. Intr-o relatie, suferinta e proportionala cu gradul nostru scazut de maturitate- ne doare cand persoana  iubita nu ne arata iubirea, nu se pliaza asteptarilor noastre..Ar trebui sa intelegem ca ea are tot dreptul sa ne ofere sau sa ne refuze. Are toata libertatea din lume sa faca ce doreste. Daca doreste sa ne iubeasca, ne iubeste, daca doreste sa plece in cautarea iubirii, e liber sa plece. Pana acolo mai avem mult de munca, inclusiv eu, cea a carei minte adora sa ramana agatata de obisnuintele din trecut. Dar mai avem si toata libertatea sa decim in fiecare zi, de zece ori pe zi, ca e timpul sa crestem, ca e timpul sa invatam, ca viata ne sta la disopozitie cu toate, bune si ,,rele", in asa masura incat noi sa evoluam si sa ajungem la un alt prag de constizare.

Un rezumat al articolului:
-nimic nu e intamplator si tot ce se intampla se intampla inspre binele tau!
-esti constienta ca nu puteai deveni omul acesta minunat care esti azi daca nu trait acea durere, acea suferinta
-stii ca fiecare experienta este un punct de lansare spre a face fata experientelor care vor urma sa vina in viata ta
-daca nu erau acele persoane care sa te faca sa suferi, tu nu ai fi ajuns aici si acum, asa cum esti azi
-fiecare fapta rusinoasa devine perla ta, samanta care te-a facut sa te intrebi de ce si te va face sa descoperi omul minunat si deosebit de valoros din tine!
-ajungi sa te simti libera in momentul in care ai reusit sa te ierti pe tine insati si apoi pe oamenii din jur!
-ajungi sa fii respectata daca tu te respecti! Vei fii taratata cu demnitate si iubire, in masura in care o faci acum cu tine! Te vei simti atat de indragita pe cat de mult te indragesti tu acum!
- Bucuria de a trai survine dupa ce ai trait si inteles rolul suferintei.

De ce iubim asa de repede si la urma tot noi suferim cel mai mult?

Buna, draga mea! :)

De ce ajungem tot noi sa fim cele care sufera, in conditiile in care dam tot ce e mai bun in noi?

Si da, il vedem pe el si ne indragostim. Si simtim ca el e jumatatea care ne implineste. Si simtim clar ca putem face totul pentru aceasta dragoste a noastra. Ne este drag si scump. Si ne bucuram cand vedem ca doreste sa-si petreaca timpul cu noi, ca-si rupe din program si este de acord sa ne vada.

Pana si corpul ne spune ca el e sufletul preche. Iar fluturasii sunt dovada vie. Ce argument imi poti aduce ca nu e el cel potrivit???

Si, da, trece putin timp si suntem tratate cu ignoranta si apoi tot noi suferim. Si ne doare pe buna dreptate! Noi nu primim ceea ce meritam cu adevarat. Meritam sa fim iubite si sa ni se dea atentie. De-asta ne doare si suferim. Da, chiar suferim. Si avem tot dreptul sa suferim.

Dar pana cand? Cand tu simti ca nu mai poti.....de ce barbatii ne fac sa suferim? De ce nu ne inteleg si de ce ne ranesc? Si tu stii cat e de cumplit sa fii ranita de persoana pe care o iubesti cel mai mult si cu care ai trait atatea clipe pline de fericire si extaz.

Si ce putem face noi? Barbatul ne-a tradat. Si ce simtim noi e pe buna dreptate. Dar ce-ar fi sa vedem acest caz ca ceva ce nu ne apartine. Imagineaza-ti toata aceasta situatie, impreuna cu emotiile implicate ca sunt ca o haina pe tine. O simti pe tine. Vreau sa te intreb: iti place? Te simti bine asa? Daca da, pastreaz-o pe tine. Daca nu, te poti dezbraca usor de ea. O poti aseza cu grija intr-o cutie, langa tine.Nu trebuie sa faci nimic. Totul se petrece la caldura si confort. Toate emotiile si suferinta ta se afla in acea cutie, impaturate. Acolo pui si tradarea barbatului, si indiferenta lui si toate modalitatile prin care el te-a inselat si incerca sa te ia de fraiera. Acum, aceste sentimente nu mai apartin de tine, in consecinta ele nu mai au cum sa te influenteze in niciun fel.

Cutia e langa tine. Acum nu mai simti nicio emotie, nicio suferinta. Dar te poti intoarce de cate ori vrei. Daca haina iti tinea de cald, acum simti alta racoare. Dar parca e o racoare placuta. Parca respiri mai bine si parca seamana cu libertatea. Dar ups, sa nu o iei inapoi pe tine daca in minutul urmator primesti SMS. Si nu te intreba ce l-a facut sa se intoarca la tine. Tu ai facut totul, facand nimic. Nici macar nu a fost nevoie sa-i mai inghiti cacaturile. Chiar asa, doar tu nu esti o toaleta la care se poate intoarce el oricand doreste si iti toarna niste rahaturi de scuze si explicatii de nimic.

Esti imbracata?  Cum e experienta sa fii dezbracata de toate sentimentele care erau ca un corset pe tine?
Te simti mai bine? E confortabil? Daca nu, e ok. E perfect ok.

Stii reclama de la Airwaves, cred, in care apare tipu' respira atat de profund de se rup lanturile in care este prins? Ei, ceva in genu se poate face si in aceasta situatie: poti incerca sa tragi aer in piep, cat de mult poti, sa te inarmezi cu energie din aer si sa pasesti mai departe. Cu incredere, acum nimic nu mai mai poate lovi sau influenta.

Dar atunci noi ce mai simtim. Am vrea sa iubim. Avem iubire de oferit. Dar cui sa i-o dam? Stii, ultima persoana la care m-am gandit ca ar avea nevoie de iubirea mea am fost eu. Si cand am realizat ca trebuie sa ma iubesc, mi se parea atat de greu, incat preferam sa o dau altora, pana ce pentru mine nu mai ramanea nimic. Cica trebuie sa oferi tot ce ai, sa fii bun, altruista, tamaduitoare de suflete. Cacat. De unde sa dai daca tu nu ai nici pentru tine? Ai innebunit? Cum sa nu te iubesti? Cum sa nu te mangai si sa-ti spui cat te iubesti? Si sa te accepti pe buna dreptate asa cum esti, chiar daca nu-ti convine ca esti grasa, ca ai cosuri, ca esti lenesa si suferi. Asa si ? Ce are a face? Mai nimic. E ok. E perfect ok sa te iubesti exact asa cum esti. Si partea buna este ca iubindu-te, te simti iubita, chiar daca persoana iubita, sau fosta persoana iubita :), nu-ti oferea iubirea de care tu aveai nevoie. Si e ok sa te iubesti, pentru ca asa iti poti cladi o imagine de sine sanatoasa, adica vezi ce ai bun in tine si scoti la suprafata. Nu te mai impiedici de critici si judecati pe care ti le faci singura.

In alta ordine de idei, daca tu iubesti cu adevarat o persoana si ti-e draga, nu vorbesti jignitor cu ea si nu o critici si nici nu-i faci reprosuri si nici remarci negative. Atunci de ce o faci cu tine?  De ce preferi sa spui ca esti un om jalnic si de nimic, ca nu esti buna de nimic, ca nu ai talente si frumusete. Pe bune? Cat de chioara e oglinda ta? Sau tu? Cat de oarba sa fii incat sa nu vezi cat esti de frumoasa si autentica? Ai uitat ca esti unica? Nimeni nu mai e ca tine si nici nu va fi. Esti o persoana speciala si minunata. Tare vreau sa poti sa vezi si tu asta la tine. Poate te cunosc, poate nu, dar cert e ca eu stiu ca fiecare om e special, unic si frumos in felul lui de a fi. TU, esti o femeie frumoasa! Si lucrul cel mai minunat este ca nicio femeie nu poate fi ca tine, oricat de mult s-ar chinui.


SOLUTIA:

Ca sa nu te mai indragostesti atat de repede si sa nu mai suferi degeaba:

1-Puneti toate sentimentele in cutie. Ai dreptul sa te uiti in ea 5 minute pe zi. Nu mai mult.
2- Trage aer adanc in piept, simte cum racoarea lui iti patrunde in corp. Apropie omoplatii si lasa umerii relaxati in jos. Iesi sa alergi daca simti ca negativismul revine. Plangi daca vrei sa plangi. Iti va fi mai usor sa fii  relaxata mai apoi.
3-Aranjeaza-te, coafaza-te si machiaza-te! Fii ingrijita! Asta te va ajuta foarte mult prin faptul ca te face sa te simti mai feminina si vei adopta automat o atitudine mai detasata si centrata pe propria persoana. Mai ales daca te iubesti si iti manifesti aceasta iubire fata de corpul tau, vei deveni automat o femeie putin mai seducatoare si mai puternica in fragilitatea ei.
4-Fa numai ce-ti face placere sa faci! Exerseaza-ti hobby-urile! Nu se stie niciodata care dintre ele va deveni pasiunea ta. Si mai incolo vei putea face bani mult mai usor si placut din ea.
5- Accepta-te si iubeste-te! Spune-ti ,Buna dimineata, iubita mea!" ,,Te iubesc!". ,, E ok sa nu fii ok, iubito"!
6- Iesi din casa! Fa cat mai multe activitati afara din camera ta. daca vrei, de exemplu, sa citesti, du-te la biblioteca, du-te afara, oricunde. Dar mergi aranjata si eleganta. Te va ajuta mai mult decat crezi.


Am o intrebare: dupa ce aceste activitati iti intra in sange, mai ai nevoie sa astepti iubire si atentie din partea altora?

Eu zic ca nu. Si o spun din proprie experienta. Si tot din proprie experienta afirm ca asteptarile ranesc cel mai mult o femeie. Pentru ca asteapta sa fie apreciata, in loc sa-si spuna singura ,,Bravo, iubita mea'!, pentru ca asteapta sa fie respectate si iubite in loc sa aplice lotiunea de corp mangaindu-si usor trupul si atingandu-se  cu iubire. Pentru ca asteapta sa fie incurajate si sustinute, in loc sa creada in ele insele si sa-si spuna,: ,,Cred in mine!'. Pentru ca asteapta sa fie imbratisate in loc sa se imbratiseze singure si sa nu mai provoace atata scandal si frustrare ca partenerul nu a ghicit ce vrea sau ca nu e nimeni prin preajma care sa-i ofere asa ceva.

In consecinta, ca sa nu mai suferi, nu mai astepta nimic de la nimeni. Ofera-ti tu tot ce ai nevoie si vrei!!

Pe curand,
Miru