Cum sa recunoasca cei din jur faptul ca tu esti importanta?

Am petrecut mult timp la viata mea ascultand oamenii si incercand sa descopar motivul pentru care unii  gandesc prapastios si altii nu. O intamplare petrecuta ieri ma face sa ma gandesc la felul genial al unora de a pune pe ceilalti mai presus decat ei. Cu siguranta, acest ,,motto" al lumii domina multe relatii si distrug multe identitati.

In special, femeile sunt experte in domeniul asta. Si eu am fost si stiu cum e, cat e de ,, placut"  sentimentul daruirii de sine si uitarea in acea daruire. Pentru toate fetele care nu stiu ca relatia nu inseamna daruirea sufletului si asezarea nevoilor si  inimii in mainile partenerului, vreau sa le comunic mesajul meu insufletit: Draga mea, nu ai nevoie de partener. El e doar aliat intr-o perioada a vietii, un om, un inger care vine la tine si te invata cea mai importanta lectie a tineretii tale: libertatea. O relatie nu inseamna ingradirea libertatii, limitarea si chiar neutralizarea intimitatii si vietii personale. O relatie inseamna cunoastere, dezvaluire si multa, foarte multa autodezvaluire. Poate cand citesti randurile astea ai tendinta de a exprima o anume tensiune. Te cred. Daca esti intr-o astfel de relatie, in care el e aerul tau, mancarea ta, fericirea ta, si viata ta, nu ti-e usor, cu siguranta, cu atat mai putin cand el se retrage in spatiul propriu sau pleaca. Stiu ca ti se face sete, foame, ca nu mai ai aer si viata in tine. Iti stiu lacrimile si suferinta. Dar asa cum spuneam, ea te invata- suferinta. Depinde de tine cat timp vrei sa ramai in ea. Si aici nu ma refer la despartire, care nu ar rezolva nimic in acest caz, ci la indreptarea atentiei spre tine insati. Aceasta este solutia mea in cazul de fata, solutie pe care eu am aplicat-o si mi-a adus mari satisfactii: toate rapoturile mele cu cei din jur s-au schimbat in momentul in care eu i-am lasat pe toti deoparte si m-am axat pe viata mea. Am lasat deoparte toate reprosurile cum ca-mi fac de cap, pe cand eu stateam la dispozitia lor si raspundeam la telefon cand sunau, si ma faceam resonsabila de ceea ce faceau cei din jurul meu, si ma faceam vinovata, si ma simteam ultimul om in fata lor, ca doar ei trebuiau slujiti cu docilitate si fidelitate ca relatia sa mearga bine si sa primesc si eu un strop de atentie si pentru efortutile mele generoase si costisitoare.

Pana intr-o zi. Cand m-am saturat sa fiu calcata in piciore cu voia mea, cand am pus punct vietii in care asteptam ca ceilalti sa imi indeplimeasca dorintele si sa imi satisfaca toate nevoile, de iesit, de mers, de distractie, de zambete cu prietenele. Spre surprinderea mea, eu, care credeam ca voi muri in momentul in care ,,el" va pleca, am facut.... stii ce-am facut? Am plecat eu. Am plecat eu de la viata centrata asupra lui, spre viata mea, axata asupra mea. In mod si mai socant, toata viata mea m-a prin in brate, m-a imbratisat, m-a sarutat pe suflet. Eu nu am suferit deloc. Eu! Da eu care credeam ca-mi voi da duhul de suferinta pentru cel pe care credeam ca l-am iubit, in contextul in care obsesia si dependenta ma tineau legata sa nu cumva sa fac un pas spre mine. Ei, draga mea, din acel moment, toate, dar absulut toate mi-au mers struna: mi-am imbunatatit considerabil relatiile mele cu partintii, relatie care era la pamant si care imi facea, sau , mai bine spus, imi faceam eu zile negre si nopti albe. (Acum ne sunam si ne incurajam unii pe altii, si ne spunem de 5 ori pe zi cat de mult ne iubim:).) . Eu care ma credeam atat de inferioara si mica in fata unei tipe cu geanta puma sau prada, cu par coafat, machiata si imbracata....vai, numai eu mi-am stiut complexele. Dar odata ce am hotarat si am pasit efectiv in viata mea, am descoperit un desert de nimicuri si un ocean de valoare, plin cu traire. Am sarit in apa fara sa-mi pese de ex, caruia azi nu-i pot decat multumi profund pentru toate experientele si lectiile pecare mi-lea predat, atat de bine, nici nu stie cat de bine....de y, de z,. m-am balacit in apa si mi-am revarsat izvorul meu launtric in marele ocean de iubire numit Univers.

M-am inaltat spre culmile mele si am savurat fiecare experienta, am trait-o si am invatat-o. Si nu as fi reusit sa sa fiu multumita cu mine si mandra de mine si ceea ce fac si chiar si ceea ce am facut, daca nu imi axam toata atentia spre mine, spre nevoile mele, a caror satisfacere nu am mai lasat-o in mana altora, spre viata mea, a caror indeplinire de vise nu am mai scuzat-o ci am lucrat-o. Mi-am luat intreaga viata in maini si am pornit la drum, indiferent cine a fost langa mine si indiferent de ce au spus cei dragi mie.

In concluzie, draga mea, fericirea si aprecierea ta, sentimentul tau interior ca esti importanta, nu sta in mainile altora, nu sta in treaba lor fericirea si nevoile tale, dar nici a lor in slujba ta. TU esti cea mai importanta persoana din viata ta, tu contezi cel mai mult pentru tine, nu astepta ca altcineva sa ti-o spuna.:)


Drum bun spre tine!!!

Cu mult drag,

Miruna

Va puteti anunta comanda pentru cartea  ,,stimul pentru viata ta - Frumusetea feminitatii" la e-mail : mirunacalbor@hotmail.com, care va fi disponibila in scurt timp, in format electronic.

4 pasi spre vindecarea ta

Primul lucru pe care eu il recomand si te invit sa il practici este scrisul.

In primul rand, scrisul te elibereaza.

Dupa parerea mea, nu exista alta metoda mai eficace, mai eficienta si clara decat scrisul. Il recomand in cazul oricarei probleme, oricarui neajuns. Iti spun din proprie experienta ca scrisul e ca o sapa, cu care poti ajunge la interiorul tau. Nu e usor sa sapi, nu e usor nici sa scrii. Pentru ca scrisul care vindeca trebuie atasat de acceptare si recunoastere a propriilor sentimente. Acesta este scrisul vindecator, eliberator.

Daca vrei succes...

          Nu poti incepe un drum de succes daca in tine mai sunt rani din trecut. Punct si de la capat. Nu ai cum, nu poti sa avansezi, vei simti tot timpul ca ceva te trage in jos. Nu e nepregatirea, nu e lipsa increderii, nu lipsa de sprijin, nu, nu e nimic din prezent. E trecut pur. Trecut imbibat de sentimente netraite, pentru ca au fost sesizata si percepute ca fiind dureroase. Si asa ai tot amanat trairea. Aceasta amanare, la fel ca orice fel de amanare, aduce riduri de fata si suflet. Riduri care se vor adanci pana la sange. Ai simtit? Daca nu, poate vei simti daca nu vei aplica ce scrie aici. Nu-mi doresc pentru tine sa simti durerea, dar sincer vorbind, as vrea sa o simti. Ca sa poti fii durere. Pentru ca dupa ce o durere este traita, ea dispare, ca prin farmec. Nu trebuie sa faci nimic. O simti o secunda, apoi trece. Daca vei stii sa traiesti durerea cu adevarat, sa fii durere si nimic altceva, iti vei da seama ca ea va fi inlocuita cu bucurie.

           De alt fel, bucuria nu poate fi simtita fara trairea durerii.

In al doilea rand, scrisul te vindeca.

Dar descatusarea de durere, eliberarea de ea, nu ti-o poate oferi in totalitate decat scrisul. Scrisul care este scris fara cizelare, sa nu stai sa te gandesti ce sa scrii. Scrisul care curge din mana ta. Daca ai pastra ceva din cele scrise de tine, vei fi surprinsa de ideile si lucrurile care se ragesc pe foaie. De multe ori, daca te vei intoarce la ceea ce ai scris in trecut, ti se poate intampla sa nu poti recunoaste cele scrise. Iti vei spune: ,,eu nu am trait asa ceva. Da, e scrisul meu, dar nu e de la mine pornire.” Sa vin eu si sa iti spun  ca a fost? Ca acel scris a fost alinarea si leacul la durerea ta. Ai si uitat. Foarte bine!!!

In al treilea rand, nefericirea dispare.

Daca se intampla sa fii nefericita, si te vei hotari sa scrii, iti vei da seama ca nu vei gasi niciun motiv de nefericire. Pentru ca nefericirea nu exista, este doar o stare a mintii, pe care tu ai aleso si tot tu vrei sa o indepartezi. Vei gasi probabil, cauza care iti da stari incerte si confuze. Mi s-a intamplat de multe ori, sa cred ca  starea mea de ,,uratenie” e cauzata de ceva anume, iar a doua zi, cand citeam ce scrisesem cu o seara inainte descopeream ca altceva era motivul. Asa reuseam sa lucrez la partile care cereau sa fie satisfacute, si sa redevin intreaga.

In al patrulea rand, scrisul te descopera.

Asa cum am prezentat anterior, scrisul are rol revelator. Te ajuta sa vezi partile tale care duc lispa de recunoastere. Iti vei da seama ce lipseste, unde trebuie sa lucrezi la tine si cum anume. Spre exemplu, poti avea sentimentul ca nu esti capabila sa faci fata unui examen, desi ai muncit zile si nopti intregi, sau ca nu ai puterea de concentrare necesara. Daca vei scrie, ceea ce iti vine sa scrii, desigur, vei constata ca nesiguranta ta nu vine din lipsa de pregatire, ci din repugnarea unor laturi. Mai frecventa este repugnarea afecticitatii, sexualitatii. Pe limba romana:,, nu am timp de prieten, sunt prea ocupata de cariera mea.”Nu poti fi intreaga fara vreo latura de-a ta, iar  negarea uneia dintre ele duce la esec. De orice natura.