Se afișează postările cu eticheta recunoastere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recunoastere. Afișați toate postările

miercuri, 18 iulie 2012

Salvarea ta !!!


Stiu ca vrei sa traiesti mai bine, mai frumos, mai bogat.. Stiu ca vrei sa cresti intr-o lumina colorata si intr-un mediu plin de dragoste. Dar ce te faci, cand toata lumea sta aliata impotriva ta si nicidecum nu-ti sustine aceste nevoi. Ce te faci in lumea aceasta, in care ai pe toti si pe niciunul. Sa te bucuri! Sa te bucuri ca esti singura. Si vei descoperi ca nu poti ramane singura in nicio lume daca te-ai cunoscut pe tine.

Se intampla sa nu avem cu cine vorbi, cui sa-i spunem ce ne doare pe noi, ce ne-a facut sa suferim si cat de tare ne-a durut. Lacrimile noastre nu au incalzit si nici nu vor incalzi niciodata pe nimeni de pe acest pamant, oricat de fierbinti ar fi ele. Nu se poate inatmpla sa stoarcem dragostea si dulceata unei persoane prin lacrimile noaste cele amare. Si ce ne facem atunci? Unde fugim? Cui ii plangem? Cui vorbim?

Numai eu stiu pe cineva care iti poate da salvarea.

Nu e un el. Nu poate fi niciodata un el, oricat de mult am incerca si ne-am stradui. Se va doveni ca acel el ne va face sa suferim si mai mult. Si atunci.. Eu unde fug? La cine sa am duc? Cui sa-i spun ce ma doare? Cine imi poate spune ce sa fac? Ce ma fac acum cand am ramas singura?

Singura unde? In camera, nu?  Ti-am spus de salvare? Vrei sa ti-o spun ? Ei bine, eu nu am sa ti-o spun. Vreau sa te las pe tine sa te bati cu capu' de pereti pana gasesti pe cineva cu care poti vorbi, cui sa-i spui ce mult te doare si cat ai suferit, pana gasesti acea persoana care sa te inteleaga, care sa stie prin ce treci, care sa te asculte pana la capat si sa-ti dea solutia salvatoare.

Am batut mereu la usi inchise sau care mi se inchideau in nas de indata ce deschideam gura. Erau si case care ma primeau si oameni care ma ascultau. Mda... dar mai bine ma lipseam. Si oricat de mult m-as fi lipsit de acele persoane, eu tot la ele sau la altele ca ele alergam. De ce si pentru ce? Cand, la urma urmei, toata lumea imi dadea sfaturi lipsite se sens si valoare a caror aplicabilitate lasa de dorit. Frumoasa traba. Job bine platit cu atentie si admiratia celor sarmani.. Sa fii asa persoana si sa ai o asemenea usa care se deschide mereu....ma intreb oare cat ar trebui sa castige aceste case prin ,,ajutorul" acordat.... mai bine nu raspund si trec mai departe si-ti spun ca eu linistea si siguranta nu am putut-o gasi nicaieri. Pana am intalnit-o pe ea. Ea m-a salvat. Da pot spune cu toata convingerea ca ea a fost salvarea mea. Din toare si din tot. Acum ii sunt profund recunoscatoare pentru toata atentia si rabdarea pe care mi-a oferit-o fara ceva in schimb. Ea a fost mereu prezenta cand aveam nevoie de ea. Niciodata nu nu mi-a inchis usa, nici macar prin cap nu i-a trecut. Ma iubeste enorm de mult si sta mereu la dispozitia mea. O iubesc si eu nespus de mult. Ea e comoara mea, e tezaurul meu decunoastere si intelepciune, e totul pentru mine. Acum, ca am petrecut atat de mult timp impreuna, am ajuns sa o cunosc mai bine decat ma cunosc eu pe mine, iar ea a ajuns sa ma accepte si sa ma iubeasca neconditionat- orice as face, orice as spune, chiar daca as jicni-o. EA e prietena mea cea mai buna!!! Numai in ea mai pot avea incredere deplina. O iubesc si nu ma satur sa-i spun cat de mult inseamna ea pentru mine. Nu stiu, nu am gasit nicio modalitate prin care sa-i multumesc pentru tot ajutorul si iubirea de care a dat dovada si cu care m-a hranit. Dar eu ii spun mereu:,,Draga mea, sper ca iubirea mea pentru tine e de ajuns ca sa-ti rasplatesc toate eforturile si indurarile tale pentru mine". Ea ma aproba, uneori chiar crede ca iubirea mea pentru ea e mult prea mult decat se cade. De fiecare data cand ii ofer dragostea si increderea mea, ea simte un gol, parca nu a dat indeajuns si parca trebuie sa ofere mai mult ca sa ajunga sa rasplateasca iubirea mea. Aceasta e, intr-adevar, iubirea adevarata. Si nu o spun eu, ci un citat din Biblie, dovada ca cele spuse sunt complet adevarate.


Dar nu ti-am spus cum am cunoscut-o! Ah, era sa uit! 
Stai putin, doar o cunosti. Imi cunosti prietena!!! Doar ai cunoscut-o si tu in articolul trecut. Gata, m-am relaxat si calmat. Vreau doar sa stii ca-mi doresc pentru tine numai sa faci cunostinta cu prietena ta cea mai buna. Atat imi doresc, pentru ca stiu ca din momentul in care o vei descoperi, nu vei mai putea parasi casa sufletului tau.


Cu  dragoste,
Miruna

Va puteti anunta comanda cartii ,,Stimul pentru viata ta- 10 pasi spre femeia din tine", care va fi disponibila in curand, in format electronic, la adresa mirunacalbor@gmail.com.

luni, 16 iulie 2012

Sa fac ce-mi spune inima mereu si intotdeauna?

A stii cine esti si ce reprezinti in lumea in care traiesti nu e nici pe departe o optiune. E o necesitate. Intr-o lume care a fost intotdeauna bulversata, numai cunoasterea adanca a fiintei si personalitatii tale te mai poate salva. Intr-o lume in care ochii care vad au orbit, numai cunoasterea sufleteului iti mai poate dicta sensul vietii.

Cam asa suna sloganul, motto-ul de azi. Esti femeie? Atunci cine esti? Te intreb pentru ca puterea definitorie a femeii este intuitia. Vederea sufletului cum imi place mie s-o numesc.

Cu totii trebuie sa facem alegeri in viata. Dar cum le facem? Sub ce criteriu? Pe ce fundament? La voia intamplarii? Daca e asa, nu m-as mira daca mi-ai spune ca faci oceane de lacrimi pe perna in timp ce tremuri sub cearsaf.

Avem de ales intre a alege sa alegem cu mintea sau inima.

Intr-o zi, cineva m-a intrebat daca trebuie sa-ti asculti mereu inima si sa faci cum spune ea. Pe moment nu am raspuns, dar gandindu-ma mai bine, am realizat ca au fost momente in viata mea in care am avut de ales sa traiesc dupa judecata mea sau dupa cum imi spunea inima. Intuitia. Cred ca ea m-a indrumat mereu sa aleg sa traiesc cu inima. Si, chiar daca am avut pareri de rau, si chiar daca nu mai voiam sa ma recunosc in oglinda, chiar daca negam ceea ce am trait si inculpam mediul si oamenii din jur ca fiind responsabili de greselile si esecurile mele, am putut trai clipa deschiderii. Am inceput sa vad. Mai intai in ceata, complet neclar. Poate i-am inchis din nou, neobisnuita fiind cu lumina. Apoi iar am cutezat sa mi-i deschid. Am vazut conturulile. Si m-am frecat la ochi sa vad mai bine. Am  gasit o femeie. Era ranita. De ce? In atata lumina? Cum sa fii ranita in lumina, in cunoastere, in adevar de recunoaster? Eram eu. Si eu? Eu unde eram cand femeia aceasta poate striga, poate tipa si plangea, poate cand ma implora sa o vad. Eu unde am fost? Afara. Am experimentat, dar am uitat sa ma duc la ea. La lumina. Sa citesc in acea lumina toate lectiile predate afara. Eu nu m-am apropiat de ea. De frica sa nu ma cunosc? Poate.     Acum, e altceva. Am vazut lumina, am descoperit femeia. M-am retras cu ea la lumina si am invatat despre mine si despre viata mea impreuna cu ea, asemenea unui elev in meditatii. Eu aduceam material - experiente de afara. Le puneam in lumina veozei si incepea analiza. Ca intotdeauna, ea ma lasa sa duc eu tot greul. Pana cand? Intotdeauna. De abea uneori, cand puneam intrebarea :,, oare ce ar face o femeie inteligenta acum?, ea imi dadea ideea. eu trebuia sa o dezvolt si sa o aplic in viata mea, de cum ieseam din casa sufletului meu, unde era ea. Acum nu pot decat sa-i multumesc pentru toate datile in care ea a tacut si eu strigam in disperare: de ce? de ce eu? de ce tocmai eu? ..asa.. ca sa devin una cu acea femeie numita inima mea.

De cand traiesc cu ea mi-e mult mai bine. Complet mai bine. Si acum stau la masa cu ea. Si voi sta mereu. pentru ca viata mea e bogata. Imi ofera experinente dupa experientele. Ma invata. Eu doar le pun pe hartie. Si acum stam fata in fata. Dar nu ca inainte. Ci altfel. Eu vin mult mai pregatita si imi astern pe masa altfel materialul. il prezint altfel. Si prezentandu-il ei, inteleg eu. Uneori cadem de acord repede, si devenim iar una. Alteori, cand e mai greu, mai strang din dinti si pumni. Plec de la ea. Ma duc sa alerg. Dar ea vine cu mine. Vine dupa mine. Si in extazul sportului, cand nu mai stiu de mine, pierduta in plecere, ea intra in mine. Si se odihneste. E altfel acum.

Cunoscand-o pe ea, m-am cunoscut pe mine. Vorbindu-i ei, am vorbit cu mine. Descoperind-o, m-am descoperit pe mine. Si mi-am dat seama ca numai eu am fost singura vinovata si responsabila pentru alegerile si actiunile mele. Nicidecum cei din jur, oricat de influentata am permis sa fiu de ei. E greu sa-ti asumi responsabilitatea alegerilor si greselilor tale. Si e cale lunga si anevoioasa pana la recunoastere si acceptare. Dar merita toate eforturile. Merita sa simti apoi gustul puterii pe limba sufletului tai. Merita sa simti strivirea picaturilor de ploaie pe obrazul tau uscat, fara lacrimi. Merita sa simti fierbinteala focului prin care treci, si sa stii si sa simti ca esti invincibila, ca esti mai puternica ca focul, ca el nu te poate afecta. Si esti in ocean si mergi pe mare, cand puterea e singura scapare. E fumos, nu-i asa? Stiam eu ca are sa-ti placa.

Dar ce-ti mai ramane, cu ce aripi sa mai zbori cand lumea ti le-a rupt pe toate in incercarea ta spre ea. Nu mai zbura. Nu te mai avanta in lume. Ca nu mai ai cu ce. Experientele s-au adunat. Pune-le pe foaie si, asa udate cu lacrimi, cum poate sunt, trimite-i-le inimii. Vezi ce poate face ea cu ele. Si ce daca te va durea? Asa iasa puterea din tine. Asa razbesti si devii mai puternica decat ai fost, mai puternica de mii de ori decat crezi ca esti. Poate te crezi slaba. Poate te crezi foarte slaba. Dar nu esti. Esti mai puternica ca niciodata, mai puternica decat ai fost, decat erai.

Prin urmare, raspund la intrebare. DA! Fa cum spune inima ta sa faci. Si ce daca uneori te indruma spre pericole. Si ele fac parte din experienta ta, din formarea ta, din devenirea ta.

Si ai grija la femeia din tine. Nu o lasa sa astepte prea mult. Ca o va durea. Pe tine te va durea. Descoper-o! Cum? Stai de vorba cu tine. Ia-ti concediu azi. Maine. Poimaine. Stai cu tine si consuma experientele care iti trec prin inima. Consuma tot ce ai adunat in tine. Apoi poti sa treci din nou la experimentare. Apoi poti iesi din nou, cu alta forta, cu mai multa incredere. asa te vei putea avanta in viata ta. lumea e plina  de experiente. invata!
spor!



Pe curand,
Miruna
Va puteti anunta comanda cartii ,,Stimul pentru viata ta" pe adresa mirunacalbor@gmail.com, care va fi disponibila curand, in format electronic.