Stii ce vrei de la viata?
Stii pe ce drum sa o apuci?
Ce nivel de fericie si suferinta experimentezi acum in viata ta?
Stii cu ce misiune ai fost trimisa pe Pamant?
Te multumeste realitatea vietii tale?
Pentru fetele absolvente si viitoare absolvente - ce facultate vrei sa urmezi? Reprezinta ea forul tau interior?
As vrea sa incep, draga mea, prin a-ti spune ca numai vocatia si dezvoltarea personala te poate duce sus, te poate afirma, iti poate arata succesul
De ce vocatia?
Cred ca ai auzit de cliseul care apune ca inauntul omului e o comoara, ca toti oamenii au ceva aparte, ca Dumnezeu ne-a lasat daruri si talente, nu? Dar cum se face ca, din nou, este o distanta atat de mare intre teorie si practica? Ce inseamna vocatia?
Ca intotdeauna, promovez ceea ce am experimentat. Si cum experienta mea e bogata, am ce sa-ti spun. Si iti spun ca succesul nu e ceva ce poate fi masurat din exterior. Succesul se masoara in calitatea si cantitatea de fericire si iubire pe care o simti atunci cand faci acel lucru. Eu, personal, am trait pe pielea mea sacrificul, invatatul permanent si pregatirea care semana cu o adevarata antrenare de campion pentru mine pentru facultatea de stomatologie. Ma pasiona, sa zic asa. Si trageam tare, vorba aia, sa fac totul cat mai bine, cat mai corect, erau saptamani in care nu mergeam la scoala si stateam acasa sa recuperez ceea ce au facut cei de la profilul real in anii de liceu ( eu tarminad unul uman). Si iti spun, ca oricat de mult iubeam si imi place si acum biologia, si oricat de mult am invatat si am aprofundat sa stiu clar si exact, voi alege ceea ce ii face inimii mele placere, nu mintii. Am incetat sa-mi mai hranesc mintea, si la propriu ( prin alimente- carne, mezeluri, cola) cat si la figurat ( prin informatii stricate si idei fixiste, si activitati pe placul mintii) in favoarea inimii si corpului. Si tin sa spun, ca viata mea de acum nu se poate compara cu cea pe care am dus-o acest an scolar. Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca alegerea relaxarii ( sa stai intinsa pe spate, in pat si sa nu faci altceva decat sa nu gandesti) in locul muncii continue, imi poate creste claritatea, si in mod surpinzator, rezultatele , care au crescut in mod uimitor. Ceea ce am trait eu in anul acesta scolar reprezinta examenul de viata, timp in care, pentru a doua oara in viata mea am avut de ales cum sa traiesc- dupa minte? sau dupa inima? Mintea m-ar fi dus spre stomatologie. Si m-am imaginat langa scaun, in postura de stomatolog. Doream sa fiu unul bun, cel mai bun. Si totusi, in acea imagine persista si activitatea de a indruma oamenii, si asa in anestezie cum erau. Mintea reusea sa faca fata la tot greul, sa ma faca un stomatolog excelent. Dar intrebarea mea a fost: as fi rezistat eu??? Nu ar fi insemnat asta o ignoranta fata de divinitate? Nu as fi mintit eu cand as fi spus ca-l iubesc pe Dumnezeu? Cum as fi putut atunci sa fiu iubire si sa spun ca iubesc??? Cum????
De ce dezvoltarea personala?
Chiar ? De ce? Ce legatura exista?
In perioada in care numai invatam si refuzam sa ma concentrez pe celelalte aspecte ale vietii mele, cum ar fi viata sociala, afectiv- emotionala, sentimentala.....am dus-o rau de tot! Dar mi-am revenit de indata ce m-am abonat la newsletter la Andreea Papp si Pera Novacovici (carora le multumesc din toata inima mea pentru ceea ce am reusit eu, cu ajutorul lor). Am inceput sa investesc timp si energie in dezvoltarea mea personala-ore intregi pe zi citeam si restul aplicam!!!!!!! Pana intr-o zi, in care am citit un articol de-al Andreei, in care vorbea de semnele premonitorii, care iti arata daca esti pe drumul cel bun. Si? M-am ofticat rau de tot, de abia mai voiam sa citesc. Dar.... dar... lipsa motivatiei de care vorbea si nevoia de a fi motivat din exterior( ceea ce si aplicam dupa ce am citit carti ale ,, oamenilor de succes, care ma ,,indrumau'' si ,,incercau sa ma convinga" ca pot face face la tot ce vreau) m-a pus pe ganduri. Intrebarea mea a fost : oare ceea ce eu vreau, este si ceea ce mi se potriveste mie??
Asta este o intrebare la care vreau sa-mi raspuni prin mail!!!!!
Orele de dezvoltare personala pe care mi le-am alocat GRATIS, fara niciun ban, fara exercitii si sacrificii ( stateam in fata calculatorului asa cum stai si tu acum) m-au ajutat sa ma descoper, sa inteleg ca fara mine omenirea nu putea sa mearga mai departe, cum nu ar fi putut merge daca nu erai si tu. Am inteles ca viata trebuie traita dupa inima si corp, nu dupa minte. Poate acum nu esti intru totul de acord cu mine, dar vei fi dupa ce vei fi experimentat ce inseamna repugnarea nevoilor fizice in favoarea activitatii mintii, ce inseamna trairea dupa judecata( care insala!) si nu dupa simturi, care sunt adevarate detectoare de viata. Sper sa-ti fiu de folos in calatoria ta spre tine, spre centrul existentei tale. Nu te stresa pentru minic in lume. Totul isi are rezolvarea in incredere si iubire!
Ai incredere in tine si iubestete, daca vrei sa-ti mearga bine! Crede-ma pe cuvant, eu sunt cea care am trait in extrema!
Cu mult drag,
Miruna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu