Afla cand se va incheia suferinta ta

Inca ca cand am inceput sa scriu pe blog am incercat sa evit sa abordez suferinta. Pana cand am relizat ca toti oamenii au suferit. Mai mult sau mai putin, mai dureros sau mai sfasietor.

Ceea ce m-a determinat pe mine sa scriu acum despre suferinta este faptul ca am ramas 2 zile singura in camera de camin, ca am avut tot timpul necesar sa fac ceea ce-mi place si ce vreau, si totusi nu am facut, ca am avut toate clipele sa ma bucur de ele si nu m-am bucurat, ca am avut ocazii sa ma interesez de oameni si nu m-am interesat. Toate pentru ca nu m-am interesat de mine. Si nu stiam care e cauza a ceea am trait ieri.
Pana am vizionat un documentar si s-a aprins lumina in mine.

Nimic nu e intamplator. Nu e intamplator ca am ramas singura intr-o camera de camin cu 6 locuri, ca Pera Novacovici scrie tocmai acest articol si lasa la final tocmai acest documentar. Nu e nimic intamplator ca am trait clipele pe care le-am trait.

Si am suferit de mica, cand mi-am reprimat individualitatea. Si apoi nu am mai stiut cine sunt, asa cum poate stie un copil normal. Am vazut ca fac anumite lucruri de care nu pot fi deloc mandra. Si m-am condamnat si pedepsit. Si omenii din jurul meu se comportau cu mine exact asa cum ma comportam eu cu mine, pentru ca asa ,,ceream" in mod inconstient sa fiu tratata. M-am dat cu capul de pereti: de ce nu sunt respectata? De ce nu sunt iubita? De ce nu ma pot intelege nici macar cu familia mea? De ce ceilalti nu ma sufoca cu iubirea lor? De ce nu primesc dragoste? De ce oamenii nu ma inteleg? Cine sunt eu? De ce sufar?

Astea au fost suferintele mele. Pe care le credeam provocate de oamenii din jurul meu. Dar m-am inselat. Erau doar eu cea care ma tradam si ma  faceam sa sufar. Eu am ales sa traiesc acele suferinti pentru ca nu-mi puteam imagina cum ar arata viata mea fara ele. Si daca a fost ceva pentru care eu sa nu fi fost responsabila, cu siguranta acea suferinta m-a format.

Sunt perfect constienta ca nu as fi ajuns aici, sa fiu omul acesta care sunt acum, daca nu sufeream, daca nu plangeam, daca nu greseam. Si ce daca am fost umilita, injosita, judecata si criticata? Acum am ajuns sa fiu invidiata si barfita din invidie. Ce are daca am fost aratata cu degetul si condamnata? Atata timp cat eu eram persoana care ma condamnam si ma criticam cel mai mult.

Am crezut ca sunt a nimanui si credeam ca numai eu sufar. Nu am indraznit sa spun nimanui despre suferinta mea. In primul rand ca nu as fi putut sa vorbesc, trebuia sa fii plans inainte, si in al doilea rand, cu ce m-as fi ales? Si asa nu ma poate intelege nimeni. Cum sa le spun ce-mi fac mie oamenii si cum imi distrug nervii, sanatatea si bucuria de a trai? Cum?............

.........Nu s-a gasit nimeni. Si stii de ce nu s-a gasit? Pentru ca daca s-ar fi gasit, eu nu scriam acum aceste randuri. Nu as fi putut sa te inteleg. Nu as fi avut ceva de oferit. Acum pot sa te inteleg. Pot sa stiu exact prin ce treci, pot sa te cred, sa te ascult si sa te ajut. Langa mine nu a fost nimeni, oricat de mult mi-as fi dorit. Dar acum nu-mi pare rau. Pentru ca acum pot fi langa zeci de oameni care trec prin suferinta, pot sa ii cred, sa-i inteleg, sa-i iubesc, sa-i ajut. Eu stiu ca daca eram ajutata, nu puteam acum sa ajut.

De ce ti-am spus despre mine? Ca sa crezi ca ceea ce-ti voi spune in continuare are sens.
A avut sens in viata mea. Si am vazut ca nu numai intr-a mea. Am intalnit prea multi oameni, am auzit prea multe povesti de viata si am trait de prea multe ori aceste sentimente incat sa mai pot pune la indoiala sau sa neg ca....

Nu am crezut ca suferinta ma poate aduce aici. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa fiu libera. Nu am crezut ca voi putea ajunge intr-un punct in care sa fiu sanatoasa mental si intreaga ca personaliate. Sa pot fi fericita si sa iubesc.

Nu am reusit sa fac pace cu oamenii din jurul meu. Ma bantuiau oamenii cu experientele lor. Traiam, din aceasta cauza, stari confuze si nu stiam cine sunt. Sunam un prieten sa ma ajute sa-mi amintesc de mine. Spuneam ca oamenii sunt ,,asa...." fara sa-i cunosc. Strigam si tipam cand nu eram inteleasa.

Am fost la o conferinta budista unde se vorbea de compasiune si iertare. Si calugarita spunea ca oamenii care tipa cand ,,comunica" sufera. Mi-am spus ca eu nu sufar. Atunci de ce am tipat la telefon cu o zi inainte, in condiitiile in care  majotitatea timpului nu procedez astfel. Apoi a venit ziua in care am facut numai ce am vrut si care putea sa-mi aduca lumina in suflet. Ce a pus capac fiintei mele? Eu credeam ca m-am iertat. Dar doar credeam.. Cand am iesit de la conferinta budista ma opreste o tipa pe strada sa ma invite la un film cu tematica nu stiu de care si ma intreaba daca cred in Dumnezeu. I-am spus: care Dumnezeu? Cu siguranta nu cred in Dumezeul tau. Eu cred doar mine si in partea divina care se regaseste in mine. A inceput sa-mi voreasca si dupa un timp... ma vad ca incep sa vorbesc despre iertare. Imi spunea ,,Dumnezeu te iarta" Eu o intreb: ,,Dar tu te-ai iertat?" Si apoi fac o prezentare foarte elaboroasa despre iertare. Cine sunt eu, ca eu m-am iertat de toate datile in care am gresit. M-am auzit ca intreb: ,,Dar tu te-ai iertat"? fara sa stiu ca iertarea de sine trebuie facuta mereu. Nu o data, nu numai dupa ce-a trecut, nu o data pe an. Ci mereu. 

De ce sa ne iertam? Ca sa ne putem iubi. Ca sa ne simtim liberi si frumosi, minunati. Ca sa putem trai in libertate si in bucuria de a trai.

De ce sa ne iartam? Ca ca-i putem ierta pe ceilalti. Si vom vedea, ca ceea ce ne-a ranit la ceilalti, sunt doar parti ale fiintei noastre. 

,,Tu nu ma iubesti" suna un repros= eu nu ma iubesc.
,,De ce nu ma respecti?'= eu nu ma respect
,,E un nesimtit"= eu sunt singura care ma ranesc
,,E un tradator, m-a inselat"= eu sunt singura care m-am inselat in ceea ce ma priveste pe mine si pe mine in raport cu el
 ,M-a mintit tot acest timp"= eu m-am mintit singura.

In final, iti vei da seama, ca toate suferintele tale au avut un rost pe lumea asta. 
Ce are daca esti curva? Si eu sunt curva daca vreau sa fiu. Stiu ca pe langa femeia integra ce sunt, sunt si o curva. Depinde de situatii si imprejurari, depinde de oamenii care ma calca pe coada. Pot sa fiu si inger. Dar sunt si drac. Pot sa fiu si onesta, dar pot fi si cacata in ultimul hal. Incerc sa fiu mereu constienta de ce pot fi, pentru  ca numai asa pot alege ce sa fiu si din ce postura sa  re/actionez. Stiu ca nu sunt numai o fiinta vie, divina, frumoasa in sufeltul si viata mea, ca pot fi si negativa, si indaratnica, si neincrezatoare, si aeriana si de nimic. Dar accept toate aceste. Pentru ca daca nu le accept, nu mai stiu cine sunt. In consecinta nu mai pot face nimic de valoare, nu mai pot fi fericita si nu pot deveni o companie placuta. Atunci stiu ca ma voi duce sa aleg ca sa ma eliberez de ,,nu stiu ce am". 

 In consecinta, atunci cand nu mai stii cine esti, ce vrei, de ce nu poti face fata vietii, atunci cand clipa nu-si mai gaseste frumusetea si nu mai gasesti niciun rost de a trai, de a fi pe acest pamant:

-opreste timpul si lumea, si nu mai face nimic. Nu te mai gandi la nimic altceva decat la tine.

-incearca sa te ierti. Asta inseamna sa vezi sclipirea dinauntrul tau, sa spargi carapacea de defecte si rusinea care te tine in loc. Ofera-ti iartare si tamaduieste-te singura. Pune-ti o muzica relaxanta, plangi, cuprinde-te in brate si cere-ti iertare de la tine pentru toate datile in care nu te-ai iubit, in care ai uitat a crezi in tine si ai uitat cine esti. Cere-ti iertare de la trupul tau pentru ca nu l-ai placut si ofera-i iubirea ta. Doare mai tare, pentru ca atunci te eliberezi de tot ce te-a tinut in loc. Plangi mai tare ca asa iese suferinta din tine. Spune-ti ca te-ai iertat, ca esti persoana care insemni cel mai mult pentru tine si pe care o iubesti cel mai mult.

-fii constineta ca nimic nu este intamplator, iar ceea ce ai simtit la un moment dat in viata ta a devenit rampa ta de lansare. Nu puteai sa devii omul minunat care esti astazi daca nu treceai prin acea durere, prin acea suferinta. Tocmai aceasta suferinta te-a facut sa mergi mai departe. Tocmai aceasta suferinta te ajuta sa traiesti viata la un nou nivel de constienta.

Beneficiile sufeintei:

-fiecare suferinta e o lectie de viata, si fiecare trebuie tratata cu respect si incredere. Adica fiecare durere este o noua poarta spre tine, spre fiinta ta minunata care se ascunde in interiorul tau. Acolo esti dulce si frumoasa, acolo zace iubirea in tine.

- nu poti deveni mai prost de pe urma suferintei. Cu siguranta, ceea ce nu te omoara te face mai puternic.

-esti, cu singuranta un om evoluat, ce a avut parte de suferinta si bucurie. Si daca nu a venit inca bucuria, fericirea ce vine dupa suferinta e in egala masura cu aceasta. Pentru ca nici soarele nu poate sa rasara decat dupa noapte. Razele lui nu pot incalzi si ajuta pamantul la  rod, decat dupa ce acesta a fost udat de ploaie.

-ai ramane un necunoscut pe lumea asta, nestiind ce inseamna o calatorie prin viata, o cunoastere de sine, nestiind ce e iubirea, iertarea si compasiunea.

Astea sunt cateva din beneficiile suferintei. dar a suferintei de care nu esti responsabil deloc sau aproape deloc. Pentru suferintele, impropriu spus, cauzate de dragoste, e alta poveste. Acolo ai un alt rol si sufeirnta are alt rol si alta natura. Si acolo se poate lucra, intelege si percepe experienta intr-un cu totul alt fel. Intr-o relatie, suferinta e proportionala cu gradul nostru scazut de maturitate- ne doare cand persoana  iubita nu ne arata iubirea, nu se pliaza asteptarilor noastre..Ar trebui sa intelegem ca ea are tot dreptul sa ne ofere sau sa ne refuze. Are toata libertatea din lume sa faca ce doreste. Daca doreste sa ne iubeasca, ne iubeste, daca doreste sa plece in cautarea iubirii, e liber sa plece. Pana acolo mai avem mult de munca, inclusiv eu, cea a carei minte adora sa ramana agatata de obisnuintele din trecut. Dar mai avem si toata libertatea sa decim in fiecare zi, de zece ori pe zi, ca e timpul sa crestem, ca e timpul sa invatam, ca viata ne sta la disopozitie cu toate, bune si ,,rele", in asa masura incat noi sa evoluam si sa ajungem la un alt prag de constizare.

Un rezumat al articolului:
-nimic nu e intamplator si tot ce se intampla se intampla inspre binele tau!
-esti constienta ca nu puteai deveni omul acesta minunat care esti azi daca nu trait acea durere, acea suferinta
-stii ca fiecare experienta este un punct de lansare spre a face fata experientelor care vor urma sa vina in viata ta
-daca nu erau acele persoane care sa te faca sa suferi, tu nu ai fi ajuns aici si acum, asa cum esti azi
-fiecare fapta rusinoasa devine perla ta, samanta care te-a facut sa te intrebi de ce si te va face sa descoperi omul minunat si deosebit de valoros din tine!
-ajungi sa te simti libera in momentul in care ai reusit sa te ierti pe tine insati si apoi pe oamenii din jur!
-ajungi sa fii respectata daca tu te respecti! Vei fii taratata cu demnitate si iubire, in masura in care o faci acum cu tine! Te vei simti atat de indragita pe cat de mult te indragesti tu acum!
- Bucuria de a trai survine dupa ce ai trait si inteles rolul suferintei.

De ce iubim asa de repede si la urma tot noi suferim cel mai mult?

Buna, draga mea! :)

De ce ajungem tot noi sa fim cele care sufera, in conditiile in care dam tot ce e mai bun in noi?

Si da, il vedem pe el si ne indragostim. Si simtim ca el e jumatatea care ne implineste. Si simtim clar ca putem face totul pentru aceasta dragoste a noastra. Ne este drag si scump. Si ne bucuram cand vedem ca doreste sa-si petreaca timpul cu noi, ca-si rupe din program si este de acord sa ne vada.

Pana si corpul ne spune ca el e sufletul preche. Iar fluturasii sunt dovada vie. Ce argument imi poti aduce ca nu e el cel potrivit???

Si, da, trece putin timp si suntem tratate cu ignoranta si apoi tot noi suferim. Si ne doare pe buna dreptate! Noi nu primim ceea ce meritam cu adevarat. Meritam sa fim iubite si sa ni se dea atentie. De-asta ne doare si suferim. Da, chiar suferim. Si avem tot dreptul sa suferim.

Dar pana cand? Cand tu simti ca nu mai poti.....de ce barbatii ne fac sa suferim? De ce nu ne inteleg si de ce ne ranesc? Si tu stii cat e de cumplit sa fii ranita de persoana pe care o iubesti cel mai mult si cu care ai trait atatea clipe pline de fericire si extaz.

Si ce putem face noi? Barbatul ne-a tradat. Si ce simtim noi e pe buna dreptate. Dar ce-ar fi sa vedem acest caz ca ceva ce nu ne apartine. Imagineaza-ti toata aceasta situatie, impreuna cu emotiile implicate ca sunt ca o haina pe tine. O simti pe tine. Vreau sa te intreb: iti place? Te simti bine asa? Daca da, pastreaz-o pe tine. Daca nu, te poti dezbraca usor de ea. O poti aseza cu grija intr-o cutie, langa tine.Nu trebuie sa faci nimic. Totul se petrece la caldura si confort. Toate emotiile si suferinta ta se afla in acea cutie, impaturate. Acolo pui si tradarea barbatului, si indiferenta lui si toate modalitatile prin care el te-a inselat si incerca sa te ia de fraiera. Acum, aceste sentimente nu mai apartin de tine, in consecinta ele nu mai au cum sa te influenteze in niciun fel.

Cutia e langa tine. Acum nu mai simti nicio emotie, nicio suferinta. Dar te poti intoarce de cate ori vrei. Daca haina iti tinea de cald, acum simti alta racoare. Dar parca e o racoare placuta. Parca respiri mai bine si parca seamana cu libertatea. Dar ups, sa nu o iei inapoi pe tine daca in minutul urmator primesti SMS. Si nu te intreba ce l-a facut sa se intoarca la tine. Tu ai facut totul, facand nimic. Nici macar nu a fost nevoie sa-i mai inghiti cacaturile. Chiar asa, doar tu nu esti o toaleta la care se poate intoarce el oricand doreste si iti toarna niste rahaturi de scuze si explicatii de nimic.

Esti imbracata?  Cum e experienta sa fii dezbracata de toate sentimentele care erau ca un corset pe tine?
Te simti mai bine? E confortabil? Daca nu, e ok. E perfect ok.

Stii reclama de la Airwaves, cred, in care apare tipu' respira atat de profund de se rup lanturile in care este prins? Ei, ceva in genu se poate face si in aceasta situatie: poti incerca sa tragi aer in piep, cat de mult poti, sa te inarmezi cu energie din aer si sa pasesti mai departe. Cu incredere, acum nimic nu mai mai poate lovi sau influenta.

Dar atunci noi ce mai simtim. Am vrea sa iubim. Avem iubire de oferit. Dar cui sa i-o dam? Stii, ultima persoana la care m-am gandit ca ar avea nevoie de iubirea mea am fost eu. Si cand am realizat ca trebuie sa ma iubesc, mi se parea atat de greu, incat preferam sa o dau altora, pana ce pentru mine nu mai ramanea nimic. Cica trebuie sa oferi tot ce ai, sa fii bun, altruista, tamaduitoare de suflete. Cacat. De unde sa dai daca tu nu ai nici pentru tine? Ai innebunit? Cum sa nu te iubesti? Cum sa nu te mangai si sa-ti spui cat te iubesti? Si sa te accepti pe buna dreptate asa cum esti, chiar daca nu-ti convine ca esti grasa, ca ai cosuri, ca esti lenesa si suferi. Asa si ? Ce are a face? Mai nimic. E ok. E perfect ok sa te iubesti exact asa cum esti. Si partea buna este ca iubindu-te, te simti iubita, chiar daca persoana iubita, sau fosta persoana iubita :), nu-ti oferea iubirea de care tu aveai nevoie. Si e ok sa te iubesti, pentru ca asa iti poti cladi o imagine de sine sanatoasa, adica vezi ce ai bun in tine si scoti la suprafata. Nu te mai impiedici de critici si judecati pe care ti le faci singura.

In alta ordine de idei, daca tu iubesti cu adevarat o persoana si ti-e draga, nu vorbesti jignitor cu ea si nu o critici si nici nu-i faci reprosuri si nici remarci negative. Atunci de ce o faci cu tine?  De ce preferi sa spui ca esti un om jalnic si de nimic, ca nu esti buna de nimic, ca nu ai talente si frumusete. Pe bune? Cat de chioara e oglinda ta? Sau tu? Cat de oarba sa fii incat sa nu vezi cat esti de frumoasa si autentica? Ai uitat ca esti unica? Nimeni nu mai e ca tine si nici nu va fi. Esti o persoana speciala si minunata. Tare vreau sa poti sa vezi si tu asta la tine. Poate te cunosc, poate nu, dar cert e ca eu stiu ca fiecare om e special, unic si frumos in felul lui de a fi. TU, esti o femeie frumoasa! Si lucrul cel mai minunat este ca nicio femeie nu poate fi ca tine, oricat de mult s-ar chinui.


SOLUTIA:

Ca sa nu te mai indragostesti atat de repede si sa nu mai suferi degeaba:

1-Puneti toate sentimentele in cutie. Ai dreptul sa te uiti in ea 5 minute pe zi. Nu mai mult.
2- Trage aer adanc in piept, simte cum racoarea lui iti patrunde in corp. Apropie omoplatii si lasa umerii relaxati in jos. Iesi sa alergi daca simti ca negativismul revine. Plangi daca vrei sa plangi. Iti va fi mai usor sa fii  relaxata mai apoi.
3-Aranjeaza-te, coafaza-te si machiaza-te! Fii ingrijita! Asta te va ajuta foarte mult prin faptul ca te face sa te simti mai feminina si vei adopta automat o atitudine mai detasata si centrata pe propria persoana. Mai ales daca te iubesti si iti manifesti aceasta iubire fata de corpul tau, vei deveni automat o femeie putin mai seducatoare si mai puternica in fragilitatea ei.
4-Fa numai ce-ti face placere sa faci! Exerseaza-ti hobby-urile! Nu se stie niciodata care dintre ele va deveni pasiunea ta. Si mai incolo vei putea face bani mult mai usor si placut din ea.
5- Accepta-te si iubeste-te! Spune-ti ,Buna dimineata, iubita mea!" ,,Te iubesc!". ,, E ok sa nu fii ok, iubito"!
6- Iesi din casa! Fa cat mai multe activitati afara din camera ta. daca vrei, de exemplu, sa citesti, du-te la biblioteca, du-te afara, oricunde. Dar mergi aranjata si eleganta. Te va ajuta mai mult decat crezi.


Am o intrebare: dupa ce aceste activitati iti intra in sange, mai ai nevoie sa astepti iubire si atentie din partea altora?

Eu zic ca nu. Si o spun din proprie experienta. Si tot din proprie experienta afirm ca asteptarile ranesc cel mai mult o femeie. Pentru ca asteapta sa fie apreciata, in loc sa-si spuna singura ,,Bravo, iubita mea'!, pentru ca asteapta sa fie respectate si iubite in loc sa aplice lotiunea de corp mangaindu-si usor trupul si atingandu-se  cu iubire. Pentru ca asteapta sa fie incurajate si sustinute, in loc sa creada in ele insele si sa-si spuna,: ,,Cred in mine!'. Pentru ca asteapta sa fie imbratisate in loc sa se imbratiseze singure si sa nu mai provoace atata scandal si frustrare ca partenerul nu a ghicit ce vrea sau ca nu e nimeni prin preajma care sa-i ofere asa ceva.

In consecinta, ca sa nu mai suferi, nu mai astepta nimic de la nimeni. Ofera-ti tu tot ce ai nevoie si vrei!!

Pe curand,
Miru

De ce persoanele care nu ne dau importanta ne atrag cel mai mult?

Chiar asa? Oare de ce?

Hai sa facem o cercetare impreuna!

De ce persoanele care nu ne dau importanta ne atrag cel mai tare? 

Ca sa putem raspunde, trebuie sa facem o raportare la trecut. Ce stim despre aceste cazuri? Ce spune istoria  vietii tale despre acest tip de situatii?
...........................................................................................................................

Ce putem extrage din aceste experiente? Ce invataturi deprinse ne pot ajuta sa intelegem mai bine situatia de fata?

Ce putem prezice ca se va intampla pe baza a ceea ce am invatat din trecut?

Ceea ce putem sti:

1- Raport fete-fete- atunci cand una se face ca pluoa, ca a batut vantul... etc. Dar cand e vorba de invidie, tine minte ca si ea trebuie sa se faca auzita, simtita, vazuta:). Draga mea, ,,poseta" pentru care esti invidiata se cheama personalitatea ta.

2-Raport fete-baieti
De ce suntem atrase de tipi care nu ne dau importanta?
      Pentru ca il preferam pe el, sa vedem ce ascunde. Parca e mai incitant sa nu stii cum e un om. Si,cum iti poti dori numai lucrurile pe care nu le ai, ti-l doresti pe el. Pentru ca iti trezeste interesul, sa-l cunosti, sa vezi ce fel de om e. DAR, asta nu te scuteste de responsabilitate si ochi deschisi. Faptul ca ,,nu te baga in seama" poate avea mai multe motive, peste care nu poti trece ca in gara si care te pot duce in directia nedorita.... Nu-ti pot da mai multe detalii aici si acum despre motivele pt care baietii nu ,,te baga in seama" si despre cum ar trebui sa vezi situiatia si sa reactionezi, dar pot pregati un material pe aceste subiecte, daca sunt cel putin 50 de fete care imi cer asta. Tin sa pregatesc acest material ( e gratiuit) pentru ca asta ar scuti mult din greseli si din ,,pierderea" persoanei de care esti indragostita. Si fac asta in acest fel, pentru ca lucrurile de care vom vorbi sunt intelese gresit de baieti. Iar ceea ce vrem noi sa facem este sa inlesnim comunicarea si  sa invatam sa profitam de oportunitatea pe care viata ne-a oferit-o.

Dar, in general, suntem atrasi de aceste persoane care nu ne dau importanta pentru ca nu s-a ivit ocazia fizica ca a-i vorbi, de a comunica, de a stabili un raport. Pentru ca ramane aura de mister. Dar oare, daca am sti misterul, ar mai fi la fel de incitant? Blaga spunea ca ca misterele nu trebuiesc omorate ( cunoscute), ci potentate. De aici incepe jocul atractiei. :) cea mai frumoasa parte, zic eu. Si ce daca nu stii ceea ce te intereseaza despre persoana in cauza? Tocmai asta e frumusetea. Tocmai asta face clipa unica. Hai sa iesim la cucerit fetelor! Misterul atrage. ..Si cand te gandesti la ,,micile" indrumatoare in intelegerea femeilor. ..

Si..facem noi ceva ca sa fim misterioase? hm. am incercat. Si? Si nu am avut niciun rezultat pozitiv. Misterul tau de femeie vine de la sine. In momentul in care incerci sa faci ceva pentru a fi misterioasa dai chics. Pentru ca nu mai iese nimic, nu mai e ceva original si natural si deterctorii masculini simt asta. Esti misterioasa, draga mea, daca traiesti clipa, faci numai ce-ti aduce placere si satisfactie si nu te opui naturii. Si daca imi ceri materialul :)

 3- Raport baieti-fete- va urma numai daca primesc 50 de cereri din partea fetelor.

Cum putem aplica ceea ce stim si am aflat?

                  Traind mereu in prezent si fiind centrate pe propria noastra persoana!!!


Traire fericita iti doresc,
Miruna

2nd rational article for boys

De ce am ales sa mai scriu un articol asemanator si care e scopul acestuia?

Ceea ce m-a determinat pe mine sa continui articolul precedent au fost feetback-urile pe care le-am  primit. Ceea ce doresc sa clarific este raspunsul la intrebareile : ,, de ce fetele sunt atat de orolioase? De unde dorinta de a domina si ce e cu comportamentul care numai de femeie nu seamana? "


1- orgoliu

2- dorinta de a domina

3- neintelegerea feminitatii.

Toate se leaga intre ele, atat ca si manifestare, cat si ca radacina.

Ceea ce este foarte clar este suferinta provocata de trairea prea emotionala din trecut, cand nu era educatie si un suport emotional suficient de corect si stabil care sa permita o dezvoltare corecta.

Raspunsul pentru intrebarea de ce fetele sunt asa este urmatorul: nu au cum sa fie altfel aici si acum daca experienta anterioara nu le atesta altceva. Ele nu pot manifesta un alt comportament sau reactie daca nu au trait o experienta definitorie in trecut. Chiar daca s-au documentat si  au incercat sa se educe singure.... este cam egal cu zero daca nu sunt aplicate.

Ok. Avem fete orgolioase. Ce facem cu ele?
Cum ar fi daca ti-as recomanda sa o respecti si sa o acceti asa cum este.. sa o iubesti neconditionat ? :)))
Ce poti sa faci, tu stii mai bine. Ceea ce-ti pot eu spune este urmatorul lucru:

Povestea fetei orgolioase:
Traieste o relatie de cuplu. Isi da seama ca parca nu merita sa fie inselata si tratata in acel fel. Stie, in mod instinctual ca orice deschidere ulterioara este un risc. Si astfel se inchide. Dar parca riscuri de a apropiere tot mai sunt. Exagereaza pentru a ridica standardele, astfel incat nimeni sa nu fie in stare sa ajunga la ea. E  ca si cum s-ar urca intr-un varf de munte pentru a avea siguranta ca va ramane singura cel putin o perioada de timp nedeterminata. Orice gand de apropiere sau interactiune strarneste anxietate si haos emotional: ce ar trebui sa fac acum? Eu sunt aici singura si singura vreau sa fiu.
De fapt, singuratatea aceasta atat de voita este masca care ascunde propria durere si dezamagire. Toate pentru ca nu a stiut ce sa aleaga si cum, nu a stiut ce sa faca cu ce a ales, ce rol avea in ecuatia in care a lasat loc pentru control si,, necunoscuta".

 Starea din varful muntelui este favorabila pentru
- nu o mai poate controla nimeni ( impropriu spus)
- deci nu mai este in pozitia atat de dezagreata
- nu mai este astfel risc de ranire sau dezamagire
- apare falsa libertate si aripioarele
-,,poate" inspecta si domina ceeea ce este in campul ei vizual

Asa se face ca se trece la punctul 2:

Povestea fetei dornice de dominatie
Ei bine, draga noastra fetiscana are momente de revelatie. Dar revelatia ca revelatie, nu e tot una cu deschiderea.... care, logic, e punctul cel mai sensibil si delicat.
Povestea in acest caz debuteaza cu mici revalatii si acceptari conditionate, ceea ce poate duce la o pseudo-relatie. Prin dorinta exercitata de a domina se activeaza scutul anti dezamagire si suferinta. Degeaba apartine de trecut si degeaba ii spui ca nu conteaza decat prezentul. Irationalitatea a lasat o rana, care e acolo si e nevindecata. Si e o persoana ranita pentru ca in trecut nu a stiut ce inseamna gestionarea emotiilor si stapanirea reactiilor. Este si logic ca stapanirea de sine si puterea interioara nu sunt innascute si nici nu se dobandesc peste noapte. Asa ca rational este sa ii fi cel mai delicat prieten. De ce spun asta? Pentru ca eu asa am reusit sa ma deschid, incet, dar foarte sigur. E o persoana speciala, un barbat cu care nu vorbeam decat foarte putin si rar, si treceam unul pe langa celalalt si mai rar. Pentru mine a insemnat mult pentru ca am prins drag de el ca om....timp de mai bine de un an. A fost un proces minutios si foarte benefic pentru mine. Era ceva natural si simplu pentru el sa ma intrebe ce mai fac si sa-mi faca complimente sincere. Sa ma sustina chiar daca uneori gandeam stramb, sa-mi raspunda sincer la nelamuriri si curiozitati de-ale mele. Dar dintre toate, complimentele si sprijinul au fost cele mai importante. Esentiale chiar. Asta a fost realitatea traita si perceputa in acest fel de mine, la acea ora a dezvoltarii mele personale.
Cum spuneam, ratiunea de a fi se descopera putin cate putin, incet dar sigur. Nu uita ca scopul inconstient al fetei nu este sa-ti dea dureri de cap, ci sa invete ceva prin experienta, fie ca esti si tu implicat sau nu.

3- Ultimul prag- neintelegerea feminitatii
Cineva zicea ca feminitatea nu e un dar pe care il primim odata cu organele genitale. Chestia asta se naste si de educa. Dar pana ca o fata sa-si dea seama ca e femeie si ca are atributii si comportamente de femeie poate dura. Se intampla sa fie foarte ,, in paine" cum se zice, in materie de ce e feminitatea si cum trebuie ea exprimata si sa nu o poata recunoaste, sa se sperie ca devine prea fragila, prea delicata, trasaturi care in mintea ei pot lua conotatii diferite, ca nesiguranta si neincredere. Si atunci se incearca dezvoltarea partii masculine. Apar astfel, trasaturi ca orgoliu si comportament neadecvat( printre care si execesele de diferite substante) si o dorinta de impunere mai mare pentru a ..,,omori nesiguranta'- dorinta de a controla si domina. In mod paradoxal, aceste comportamente atat de ne-feminine au ca baza o avalansa de energie feminina nerecunoscuta, neinteleasa si inexplicabila.


Pe curand,
Miruna

Un articol rational pentru baieti/barbati

Acesta este un articol pentru baietii si barbatii care doresc sa stie De ce fetele sunt ciudate?.

Ceea ce vom face, si cred ca este foarte bine-venit din punct de vedere organizational si strategic, este sa enumeram fiecare concept si apoi sa-l dezbatem. Desigur, in cursul zilei de sambata, 20 oct, voi incerca sa-mi fac putin timp sa raspund la posiblele intrebari sau curiozitati.

De ce noi, femeile actionam intr-un mod atat de ciudat uneori?

1- educatia

2- nestiinta

3- inconstienta

4- frica sau lipsa vointei de schimbare

5- intelegerea gresita a unor concepte




1- Educatia- Pasul primordial.

Ceea ce este gresit in educatia fetelor este gresit in egala masura si in educatia mamei. Dar asta nu inseamna ca ea detine,, rolul".. si nici bunica.... Radacina acestei buruieni e destul de adanca, de ordinul generatiilor. Rolul femeii in societate a suferit numeroase schimbari din sec XX, insa educatia primita a ramas aproape aceeasi. Femeile aparau traditia ( adu-ti aminte de bunica care iti spune sa te insori ) ceea ce nu e deloc prielnic in pragul unei schimbari. Iar cum iti dai si tu seama, lumea  e in plina schimbare, ceea ce face ca ,,principiile" sa fie implantate fara niciun rost in capul fetelor. Si aici ma gandesc ca ai mai multa experienta decat mine. Nu cred ca nu este barbat care sa nu fi dat cel putin o data peste aceasta bariera a educatiei gresite si a apararii unor principii de niciun folos sau beneficiu.
Dar asta tine si de fata, adica,.. sunt atatea cai prin care se poate educa singura. Chiar sunt foarte multe, pentru toate varstele si pentru toate interesele. Si daca nu sunt destule, vor fi, cu siguranta. Eu sunt de parere ca intr-un an fetele chiar pot gasi pe internet raspunsul si educatia potrivita, indiferent de varsta si de culoarea ,,problemelor". In fine, asta e treaba lor.


2- Nestiinta- Cea mai populara.

Da. Pentru ca intalnim primul baiat si nu stim ce sa spunem, cum sa reactionam. Da, pentru ca ne indragostim pentru prima oara si nu stim ce sa facem. Si gresim enorm. Si da, ,,prima oara", dar asta e exact treaba ta:). (Dar se poate sa gresim si acolo). Motivul pentru care fetele din viata ta ti-au provocat dureri de cap si nu te-au lasat sa te distrezi este urmatorul: aveau ceva de invatat, ceva ce nu au primit prin EDUCATIE. Si daca nu au primit-o, aveau nevoie de experiente ca sa invete. Avea ceva de invatat prin experienta traita cu tine, fie ca erai sau NU implicat in mod direct. Din bun-simt facem legatura cu urmatoarea cauza:

3- Inconstienta- incapacitatea de a realiza.

Asta face ca fetele sa repete aceeasi prostie de mai  mult de doua ori. Partea buna e ca asa invata, dar partea rea e ca uneori e nevoie de zeci de experiente de acel gen pentru a ajunge la un nou nivel de abordare si intelegere a chestiunii in cauza. Un lucru care mie imi place sa-l fac este sa multumesc, direct sau indirect, tuturor barbatilor care m-au invatat ceva. Sunt constienta ca am fost in stare sa scot peri albi, dar numai asa am ajuns sa fiu ceea ce sunt acum.
Cand spun inconstienta nu ma refer la ,, nu stiu despre asta, intru-cat modelul familial nu-l cuprindea" ci la acea inconstienta care le face pe fete sa nu-si poata da seama ca au gresit sau ca au ceva de revizuit in comportamentul  si judecata lor. In special cand vine vorba de judecata....aici sunt cele mai haotice situatii pentru ca lipseste organizarea interna. Si e foarte probabil si alunecos sa se patrunda in zona emotiilor incontrolate. ASTA e o chestiune care cere organizare si control precis. Dar cum sa faci o fata sa devina mai rationala? Chiar asa?
Raspunsul meu se leaga de educatie. Depinde de ea ce vrea sa faca cu ea si unde vrea sa ajunga. Si daca vrea sa ajunga prin fortele proprii sau nu. Cred ca acesta este un subiect care trebuie planificat si pus in aplicare prin strategii. Dar cum nu apuc sa ajung la un asemenea nivel de comunicare in timp ce asteptam la automatul de cafea, toaleta sau ghisee, autobuz, te-as ruga pe tine, daca vrei si poti, sa-mi impartasesti din experientele tale. Cred ca acest lucru m-ar ajuta sa-mi fac treaba mai bine, sa indrept oarecum anumite judecati incat intalnirile sa fie distractie....
(poate printre cititori se numara si cei care nu pot afirma un astfel de lucru despre mine, avand in vedere experientele recente, dar cum spuneam, asa am invatat. Multumesc!).


4- frica sau lipsa vointei de schimbare.

Din categoria frica face parte si gelozia. Mai clar, ea se traduce prin lipsa increderii in sine. Daca o tipa e geloasa, inseamna ca nu are incredere in ea si in feminitatea ei si astfel ii este frica de vreo eventuala ,,pierdere", nu ca ar avea ceva cu tine.
De ce am facut referire la frica si la lipsa vointei de schimbare? Pentru ca acestea constituie bariera pentru next level si daca tipa nu e clar horatata ca vrea sa iasa din zona in care se afla, poate sa fie constienta ce nu e bine si cum, ca tot nu o va face. Unele femei nu-si pot lua viata in maini tocmai din frica de necunoscut. Si asta le tine in loc. Si tine in loc si relatia si oamenii de langa ea. Promovez evolutia si curajul, dragele mele.


5- Intelegrea gresita a unor concepte..
..cum ar fi- femeia puternica, feminitatea etc...
...Ce as putea sa spun aici cand asta face parte din politica interna  FMI. :)

Am nevoie de tine!

Buna dimineata! E dimineata acum, cand scriu. Ceea ce ma aduce aici, din nou pe blog, este urmatorul lucru: vreau sa intemeiez un site in care sa postez articole de calitate si prin intermediul caruia sa-ti trimit materiale pdf si video. Dar pentru asta am nevoie de parerea ta. Ce ai vrea tu sa citesti? Ce subiecte  te intereseaza in mod special. 

Motivul pentru care ,,am lipsit" nu a fost o dovada a dezinteresului, ci urmarea avalansei de informatii si exeriente pe care le-am trait in ultimele 2 saptamani. Pot spune acum ca sunt o alta varianta a mea, diferita total de cea care eram acasa. Mediul s-a schimbat, oamenii, experientele, trairile.. in asemenea masura incat mi s-a schimabat modul de a privi viata. Acum sunt si trebuie sa fiu cu mult mai centrata pe viata mea decat eram inainte. Nu mai am oportunitati si vointa sa ma intorc ,,acasa". De aceea iti cer tie, cea care vrei sa-ti traiesti viata, sa-mi spui printr-un email orice curiozitate ai. 

Mai mult, daca ai vreo nelamurire cu privire la vreo experienta, adreseaza-mi-o prin email: mirunacalbor@hotmail.com, iar eu iti voi raspunde in cel mai util timp. 

De ce iti cer acest lucru? Dupa cum ti-am spus, vreau sa intemeiez un site. Dar nu orice fel, ci unul care sa cuprinda numai lucruri de care ai tu nevoie in acel moment. Este foarte important pentru mine sa primesc cererea ta cu privire la urmatoarele articole. 

Vreau sa fac o lume mai buna. Dar nu pot de una singura. Am nevoie de tine. Pentru ca ceea ce fac eu este sa ofer si sa invat si mai mult ca sa am ce sa-ti ofer. Specialitatea mea e zero barat fara tine. Am nevoie sa-mi trimiti un e-mail la mirunacalbor@hotmail.com cu cererea ta. Iti voi trimite un raspuns si voi tine cont de ceea ce mi-ai spus tu in conceperea articolelor de pe site.

Imi doresc sa intelegi cat este de important pentru mine acest lucru: eu daca nu ofer, sunt un om mort. Ca sa ofer cu folos, am nevoie sa stiu ce nevoi ai tu, ce experiente neimplinite ai, ce probleme ai, ce lipsuri ai. Trimite-mi un e-mail. 

Daca ai critici, o parere proprie, un feetback negativ, adreseaza-mi-l. Il voi primi cu bratele deschise pentru ca asta e una din nevoile mele. Am nevoie de parerea ta, cererea ta, critica ta.

O zi frumoasa iti doresc.

Nu uita de mail: mirunacalbor@hotmail.com

Voi fi acceptata daca ma arat asa cum sunt?

Adevarul e ca imi place sa fiu mai nebuna. Si uneori nu e mare diferenta intre mine si ,,ala mic" de aici http://www.youtube.com/watch?v=QcZRQhkE31I&feature=related ;)) Dar asta e, uneori asa sunt. PENTRU CA STIU CA DACA NU IMI FAC EU ZIUA SPECIALA SI MINUNATA NU O VA FACE NIMENI. Numai eu stiu cu adevarat ce emotii si sentimente ma in viata si ,,in putere".

Imi place sa duc un stil de viata activ. Imi plac provocarile. Si imi place sa obtin pe meritele mele ceea ce am nevoie si ceea ce-mi doresc. Asta ma incita si imi tine spiritul treaz.

Imi place sa nu ma plang. Adica sa accept momentul prezent chiar daca PARE a fi neconfortabil sau neprielnic. Tocmai de accea il consider un moment cu adevarat oportun. De prea multe ori am intalnit astfel de situatii, cand voiam altceva decat ceea ce viata imi rezerva. Vedeam, intr-un final ca primisem ceea ce meritam si ASA CUM A FOST, a fost MAI MULT DECAT PERFECT. Pentru ca am fost in locul potrivit si la momentul potrivit spre evolutia mea individuala.

Imi place sa alerg, sa dansez, sa ma plimb, sa calatoresc, sa vorbesc, sa ascult, sa intalnesc oameni straini si oameni dragi. Imi place sa ma bucur mult de fiecare clipa. IMI PLACE SA TRAIESC CLIPA!!

Imi place sa mananc sanatos si sa fac mult sport. Imi place sa scot untu' din mine pe stadion. Imi place sa fiu propriul meu antrenor.

Imi place sa zambesc. Imi place sa mentin treaz sentimentul  fericirii. Ce inseamna fericirea pentru mine: sa fiu fericita, indiferent daca am sau NU ceea ce vreau sau pe cine vreau langa mine. Stiu ca asa e mai bine. Si aleg sa fiu fericita. Si ASA chiar ajung sa am ceea ce vreau si pe cine vreau langa mine. Cum spuneam, imi place sa zambesc.

Imi place sa ma machez. E una dintre activitatile mele preferate. Imi place enorm sa-mi asortez hainele cu zambetul si prezenta de spirit. 

Imi place sa fiu frumoasa. De-asta ma mentin supla in starea de fericire si spontaneitate. De-asta fac tot posibilul sa zambesc.

Imi place sa fiu putin sexy. De-asta aleg sa fiu fericita mereu.

Imi place sa incit minti si sa vad mai departe de ceea ce mi se arata. Imi place sa vad si sa observ.

Imi place sa tac si sa coc. Imi place felul in care gandesc.

Imi place sa MA RESPECT si sa CRED IN MINE!! Cele mai pretioase comori.

Imi place sa reusesc. Si stiu ca NU POT REUSI DACA NU STIU CINE SUNT IN FIECARE MOMENT SI DACA NU MA ACCEPT ASA CUM SUNT IN FIECARE CLIPA! 

Stiu ca prezentul e cel mai important si profit de el ca sa-mi fie mie bine.

Stiu ca nimic nu e mai de pret decat increderea mea in mine si talentele mele.

Stiu ca viata imi va rezerva intotdeauna un loc de cinste pentru care trebuie sa lupt.

Si mai stiu ca nu pot avea nimic cu adevarat daca nu muncesc pentru a obtine, fie ca e vorba de bani, de iubire sau educatie.

Simt, cred si multumesc persoanei mele pentru omul care sunt acum.

Imi multumesc mie ca am vrut sa gasesc in mine puterea de a visa, de a indrazni, de a face.

Multumesc persoanelor care mi-au pus bete in roate si care m-au descurajat, care continua sa o faca cu sau fara voia lor. VOUA va multumesc. Pentru ca fara voi, eu nu as mai fi avut critici si pareri sincere dupa care sa ma ghidez si sa ma educ, in asa fel incat sa devin mai buna.

Imi multumesc mie ca nu ma multumesc cu putin si muncesc pentru ceea ce-mi doresc.

Asta inseamna sa fiu eu insami? Sa ma arat asa cum sunt? 

... Poate. Pentru ca nu-mi mai pasa ce se spune sau nu despe mine, atata timp cat stiu ce parere am eu despre mine.

...Poate, pentru ca nu ma intereseaza cine are incredere in mine, atata timp cat eu nu ma indoiesc de mine.

....Poate, pentru ca nimeni nu constituie universul meu, in afara de mine.

...Poate, pentru ca nu conosc pe nimeni, in afara de mine.

Cum sa traiesti in libertate sau cum sa fii persoana care iti doresti sa fii?

Am trait 4 ani de liceu plangandu-ma de carti. Si daca aveam o zi din 2 saptamani doua carti in geanta era mare lucru. Si asa, cand aveam numai una, ma durea spatele si aveam probleme cu spatele, nu mai puteam purta geanta nici in brate, ca imi provoca dureri.

Si unde am ajuns? Am ajuns sa car 20 de carti o distanta de cel putin trei ori mai mare decat drumul pe care il faceam intr-un sfert de ora pana la scoala. Si ce crezi ca s-a intamplat? Am fost cea mai mandra persoana din lume si azi cea mai fericita ca am durerea cea mai placuta din lume: ma dor bratele ca mi-am luat complet viata in maini. Si la propriu si la figurat. Am decis sa las deoparte toate temerile, toate prejudecatile, toate amanarire pe care le-am purtat in mine. Am decis sa pasesc alt fel decat pana acum. Pentru ca da, zambetul care mi-a luminat fata si ochii si sufletul a fost cel mai pretios din lume. A fost bucuia de a face cu adevarat ceva, de a trasforma un vis in realitate. Dar acest vis nu s-a incheiat aici. Acesta este doar o intentie a unui prim mic pas. Nimic mai mult. Dar bucuria de a fi facut din mine fata care imi doream sa fiu, cu viata pe care doream sa o traiesc e prea mare ca sa se rezume la nimic. Poate e nimic in ochii altora. Dar acesta a fost momentul cel mai inaltator si mai nobil pe care mi l-am putut imagina. Azi puteam sa traiesc cu totul altceva, daca in trecut as fi indraznit sa doresc la mai mult. Nu imi pare rau, e tot ce aveam mai bun in mine si tot ce mi-am putut dori in acele momente cumplite din punct de vedere afectiv si spiritual. Si nu m-am ales numai cu atat, sa traiesc ceea ce mi se parea total de neatins alta data, ci si cu o lectie foarte importanta. Si asta cuprinde curajul de a visa la mai mult, de a dori tot ceea ce acum mi se pare imposibil de infaptuit sau de realizat. Impreuna cu alte experiente si lectii, pot intelege o lectie importanta a vietii mele: indrazneste sa ai curaj in mintea si inima ta si CREDE ca intr-o zi vei trai. Dar fii sigura, ca ceea ce ai indraznit sa crezi nu iti va fi servit asa usor. Trebuie sa faci ceva. Trebuie sa ACTIONEZI ca sa faci cu adevarat ceva si sa traiesti ceea ce vrei cu adevarat. Degeaba iti spui : dar imi doresc asa de mult, sau tanjesti cu cuvantul: vreauu... daca nu faci ceva in fiecare zi.

Cunosc multi oameni care isi poarta zilele si se seaca de energie la locul de munca. Pun prea mult, dau prea mult din ei ca sa ramana acolo si sa infaptuiasca numai ce ,,superiorii" lor accepta. E crunt sa traiesti dupa voia cuiva.  Libertatea e de nepretuit.

Cu totii vorbim de libertate. Cu totii dorim libertate si cu totii vrem sa fim liberi. Sa traim libertatea si in libertate. Dar ce inseamna libertate? Parca cineva spunea ca ce nastem in libertate si ca prin natura noastra suntem liberi si independenti unul fata de celalalt. Dar oare noi chiar traim in libertate? 

1- daca te uiti la Tv, clar, numai in libertate nu traiesti, pentru ca accepti ca tot cacatul, cel mai mare de pe lumea asta, impreuna cu spuma inventiilor unor minti de cacat sa-ti invadeze mintea si sufletul. Si asta se vede si in realitatea vietii tale, in ceea ce traiesti tu azi, intru cat ,,esti ceea ce gandesti"( Stimul pentru viata ta - 10 pasi spre o viata noua).

2- nu traiesti in libertate daca traiesti in frica. In momentul in care ti-e frica de ceva anume, intreaga energie care curge prin tine si care e responsabila oarecum de experientele pe care le vei trai se blocheaza. Asta inseamna ca si tu te blochezi si nu te mai indrepti spre evolutie. Un speaker celebru a spus asa: viata poate fi traitia in doua feluri: in frica sau iubire. In mod paradoxal, nu ura este sentimentul opus iubiri, ci frica. Si a aplicat urmatoarea tehnica: a intrebat de atatea ori publicul ,,love or fear"? pana acesta a ales cu toata convingerea sa traiasca in iubire. Asta este de folos, pentru ca in momentul in care raspunzi pentru a nu stiu cata oara la aceasta intrebare, iei o decizie. Si atunci cand ei o decizie, intentia ta a fost trimisa catre Univers si urmeaza un timp relativ pana la indeplinirea ei, adica intoarcerea deciziei, sub forme concrete: o intampalre, un incident, un accident, un eveniment, o situatie. Desi par a fi complet intamplatoare si neapartind sub nicio forma de tine, ele sunt dependente de tine, mai exact de ceea ce ai simtit sau te-ai gandit. Astfel, fiecare aspect prezent al vietii noastre depinde de fostele vointe si decizii ale noastre. Vom vedea ca, imediat dupa ce am luat o decizie, vom actiona in masura. Mai mult sau mai putin, mai devreme sau mai tarziu, mai constient sau mai putin constient.

3- nu traiesti in libertate daca ramai intr-o relatie care nu iti aduce prea multe beneficii de ordin afectiv. Sau, si mai rau, daca esti dependenta de partener. Un punct nergru sensibil pentru persoanele in cauza, care desi vad ,,ca ceva nu e la locul lui" nu pot face mare lucru. Iti trebuie curaj si o vointa de fier. Dar daca vrei cu adevarat, incetul cu incetul te vei desprinde. Si daca ai luat in tine decizia ca totul sa fie asa cum e mai bine pentru tine si ca tu trebuie sa pleci de langa un om de care tu esti dependenta, Universul va actiona in masura. Poate te intrebi de ce vorbesc atat de mult de Univers si de ce atribui o asemenea insemnatate lui si modalitatii prin care se face prezent in viata ta. Pentru ca ar inseamna sa vreau sa fiu complet oarba si nesimtita sa nu iau in seama un lucru de care apartin prin natura. De prea multe ori am primit oamenii si situatiile la care nu m-as fi gandit in viata mea. Sau la care m-am gandit o data cu dorinta si apoi am uitat. Sau am ajuns acolo unde am vrut pentru ca am vrut si am decis ce sa vreau si unde sa ajung, si am acceptat ca Universul sa-mi aduca experinetele din care sa invat in momentul potrivit si in locul potrivit, cu oamenii potriviti si in contextul potrivit. Nu exista perfectiune, exista doar potrivire. Un lucru poate si ,,perfect" bine-venit intr-un moment precis, si total ne-,,la locul lui" intr-alt moment. Ceea ce am decis cu mult timp in urma: despartirea de prezenta partenerului prin mijloace fortate, adica care sa nu ,,depinda" de voia mea s-a intamplat. S-a intamplat exact asa cum imi imaginam eu. De fapt, cum am DECIS eu!!

4-nu esti cu adevarat liber daca esti angajat. Cu siguranta nu iti faci tu viata si ce vrei sa faci in ea daca esti angajat. Angajatu' asta e o slavie moderna. Vezi oameni la costum, ,,impecabili", care in momentul in care intra in biroul sefului pleaca capul. Mai ales cand e vorba de ceva neconvenabil. Si societatea aplauda: ,,ce om de succes, cu valoare"..... mda...si cand te gandesti ca fiecare om are talentele lui si voatia lui prin care sa duca cu bine si la bun-sfarsit misiunea lui pe acest pamant... Nu te speria daca desenezi foarte bine. Talentul tau e de asa natura incat sa dea nastere la tablouri unice, care sa exprime ceva unic si frumos. Si nu te teme daca societatea si economia nu se ocupa cu asa ceva pentru ca ,, nu iasa profit". Tu continua-ti drumul cu CREDINTA si INCREDERE in tine si talentele tale si nu mai tine cont de esecul a mii de oameni sau de succesul catorva. Daca iti place sa desenezi si nimic altceva nu te implineste afectiv si spiritual du-te pe drumul asta si fa tot ce-ti sta in putinta sa incanti sufletele oamenilor, nu numai ochii lor.  

Cand le spun oamenilor ca sunt la Psihologie, 9 din 10 se uita chioras la mine si ma anunta ca mai mult de jumatate din oras poseda o diplima de psihologie. Ce lectie importanta pentru mine, pe care o primesc de cel  putin 2 luni.... ma afecteaza total si ma impiedica sa fac ceea ce-mi place mie si ceea ce vreau si ceea ce ma implineste din toate punctele de vedere. De aia mi-am tiparit cartea.

Buunn! 

Hai sa ne imaginam ca pentru 20 de secunde suntem cu totii liberi. In astea 20 de secunde tu esti un om cu adevart liber. Intrebarea mea este: ce ai face daca ai stii ca acum esti cu adevarat un om liber? Care ar fi primul lucru pe care l-ai face?

.......................................

Acum, ce te impiedica sa faci acest lucru? 

Ce parte din tine te opreste sa faci ceea ce ai vrea atat de mult sa faci daca ai fi un om liber?

De ce nu faci?

Love? or fear?

Love or fear?

,,love or fear?"'

Love or fear??

Ce alegi azi? Ce decizii ei azi cu privire la viata ta?

Nu ai observat ca tot ceea ce ai decis tu sa fii si sa ai, ai ajuns sa fii si sa ai? Hai la mai mare, hai sa facem ceva. Orice si oricat poate si stie fiecare. Dar trebuie sa facem ceva. Pentru ca nimeni nu vine sa ne faca noua treaba, nimeni nu vine sa ne indeplineasca noua misiunea. Noi suntem responsabili. Si tot noi suntem responsabili si de bucuia de a face ceva ce ne place si tot noi suntem responsabili de esecul sau succesul nostru. Hai sa fim cu adevarat niste oameni care isi doresc sa fie cineva, sa faca ceva si sa aiba ceva de oferit. Hai sa muncim, hai sa ne desavarim.

Ce faci daca nu stii ce talente ai ?

Cel mai indicat lucru este sa constientizezi care sunt momentele cele mai placute din viata ta. Ce te face pe tine cu adevarat fericit? Daca iti place sa petreci timp cu persoana iubita sau sa mergi la pescuit si ti se pare ca nu vei gasi nimic nou sub soare facand in continuare acele lucruri, continua sa le faci pentru ca asa ai chef in acel moment si poate asa vei gasi ceea ce vrei sa gasesti in tine. Mai ales ca persoana iubita e oglinda ta si iti dezvaruie lucruri de care tu  habar nu aveai despre tine. Si mai ales ca pescuitul e un bun moment de reflectie.

In concluzie, faptul ca nu suntem liberi nu mai e o scuza. Tu chiar esti liber sa faci ce vrei si ce iti place. Numai tu cu mintea si manuta ta iti amani fericirea si bucuria de a trai.

Nu mai amana nimic! Doreste-ti si se va implini! Munceste si vei obtine!

Miruna 

Cum sa ai parte de fericire si iubire?

Ce viata frumoasa am ! Si nu din cauza bunurilor materiale sau a lucrurilor din preajma mea. Ci din cauza persoanelor care imi lumineaza sufletul si inima. Care ocupa un anumit loc in inima mea. Sentimentul bucuriei ca ele persista cu drag in viata sufeltului meu ma face sa scriu acest articol, desi mi-am exprimat de atatea ori aceasta bucurie..

E mult prea frumos, mult prea minunat sa realizam splendoarea cu care aceste suflete frumoase il lumineaza pe al nostru. Tocmai de asta, atuci cand ni se pare ca nu mai avem nici macar o rezerva de iubire sau bucurie, aceste persoane vin ca niste ingeri in misiune sa ne aminteasca cine suntem cu adevarat si ce vrem sa traim cu adevarat. Raspunsul la aceste doua intrebari: cine sunt si ce anume vreau? nu-si prea gasesc raspunsul asa usor, fara implicarea altor persoane. Acestea nu ne spun cine suntem, ci ne fac sa ne amintim noi insine de noi si ce reprezentam noi.

Iubirea fata de aceste persoane e una sincera si libera. In sensul ca nu putem fi raniti daca acestea pleaca cu sau fara motiv cu prezenta din sufeltul nostru. Nu incape nici un fel de durere. Sa nu mai vorbim de suferinta, care se exclude total din aceasta ecuatie. Poate ramane doar urma de regret ca a plecat un suflet frumos din viata noatra. Dar nici acesta nu e un regret obisnuit. E un regret fin, care nu are cum sa persiste. Pentru ca ,,stim" ca asa e mai bine, ori pentru noi, ori pentru ele, ori pentru amandoi. La intoarcere nu se pune problema plecarii, a motivelor care au dus la aceasta absenta a prezentei. Pur si simplu asa ceva nu poate exista sub nicio forma. Se simte doar bucuira intoarcerii, O bucurie mare, asemanatoare fericirii. Dar nu e fericire. Pentru ca daca  ar fi fericire, am uri acele persoane in strafundul inimii noastre, pentru ca fericirea noastra depinde de ele sau de prezenta lor. Osho spunea ca acesta este motivul pentru care indragostitii se urasc in adanc, in spatele iubirii. Ca isi pun fericirea in slujba celuilalt, care este incapabil, prin natura lui de a fi om ca se ingrijeasca de fericirea celuilalt. De asta spun, ca bucuria intoarcerii acelui suflet e ca o scanteie in  sufletul nostru. De ajuns cat sa aprinda fericirea in noi.

Cineva m-a intrebat, adica mai multi, ce inseamna pentru mine fericirea. Fericirea mea nu depinde de oamenii din jurul meu, de vorbele sau faptele sau parerile lor. Asa ceva nu exista. Fericirea mea exista pentru ca vreau eu ca ea sa existe. Iar atunci cand sunt fericita, sunt fericita pentru ca asa am ales eu sa fiu, fara sa implic un lucru sau o persoana in aceasta stare a mea. Iar fac referire la Osho, care spunea ca: daca intrebi un om care e fericit, de ce e fericit, el nu va stii ce sa reaspunda." Asta e fericirea autentica, si daca o intelegi, nu mai esti tentat sa cauti un raspuns prompt la intrebarea pusa.

Mi s-a intamplat zilele trecute sa mi se intample anumite faze din care nu pot intelege mare lucru. Gen: de ce a fost asa? De ce a fost atunci? De ce s-a intamplat tocmai acum si tocmai mie..? Daca pana nu de mult cautam raspunsuri si exploram toate ariile... acu' m-am gandit alt fel. Adica nu m-am mai gandit:D:D:D Iar cand mi-am amintit, am aplicat ce citisem in ziua respectiva: eu nu am de unde sa stiu. Sunt prea multe lucruri pe care eu nu le pot sti, nu le pot cunoaste. Nu am cum si de unde sa inteleg. Dar stiu atat :

1- nimic nu e intamplator
si 2- tot ce se intampla se intampla inspre binele meu.
Si asa am rezolvat ,,mari probleme existentiale" :)

Iar acum sunt multumita ca nu stiu nimic. Si ca nu pot intelege mare lucru decat sa inteleg ca nu pot intelege tot e as vrea eu sa inteleg.:)

Probabil tocmai asta e aventura vietii. Sa mergi mai departe, sa nu intelegi, sa nu cunosti. Asta incita mintea. Si stimuleaza secretia de adrenalina. De-asta e frumos sa fii om. cred...

Cum sa-ti luminezi viata si sulfetul? Prin oameni, mai corect spus prin iubirea lor. Si daca nu ai parte de ea, probabil nu iubesti suficient.Sa iubesti pe cine? Cu cine sa incepi? Stii care e prima persoana pe care trebuie s-o iubesti? Pe tine. Asa, putin cate putin. Pana ajungi sa te cunosti putin. Si asa sa ajungi sa iubesti putin si sa cunosti putin persoanele din viata ta. Sa te iubesti un strop mai mult si sa te pierzi putin mai mult,ca sa te cunosti cu un gram mai mult si sa iubesti un pic mai mult sufeltele din jurul tau si sa le apreciezi ca acum ai putut sa le cunosti putin mai mult ...si tot asa... pana creste si tot creste...

Fericirea ține de tine si nu de persoanele din jurul sau sufletul tau. Nu trebuie sa le asezi in palme fericirea ta, pentru ca tu nu vei mai fi fericita. Si asa cum tie nu-ti place sa fii langa o persoana care nu e fericita, deci e plictisita si satula de viata, trista si apatica, plictisitoare, nici persoana in cauza nu va agreea prea mult prezenta ta, ba chiar o va evita si apoi respinge. Sa fii om liber si independent mai inseamna sa si stii ce sentimente te tin in vigoare si sa alegi sa fii fericit. Intotdeauna ai de ales intre a fi apatic sau fericit. Cum fericirea autentica nu tine de nimic anume, poti foarte usor sa fii fericit. Iar daca esti fericit, vei putea si sa oferi persoanelor iubite fericirea ta.

Scopul multora e sa faca persoana iubita sa se simta fericita. Si pentru asta asaza fericirea in palmele lor. Si uita sa se mai ingrijeasca de ea, in felul acesta. Fericirea dispare si ramane apatia si nefericirea in locul ei. Nici tu nu ai vrea sa primesti neferire. Atunci cum poti face persoana sau persoanele iubite fericite? Decat daca le oferi din fericirea ta. Si vei vedea... daca ele sunt plictisite sau nefericite, vor primi si empatia ( intelegea ta cu privire la ceea ce simt ele) si fericirea ta. Se poate naste asa si iubirea autentica. Se face schimb de fericire. Si fericirea nu implica reprosuri si cereri disperate de afectiune.

Astfel, iubirea se naste din fericire. Si nu invers.

Ceea ce m-a determinat sa scriu acest articol este bucuria pe care am resimtit-o ieri. Acum ceva timp m-am bucurat foarte mult de intoarcerea unui suflet masculin frumos in viata mea. Si apoi am ales sa fiu foarte fericita. Asa, de dragul de a fi fericita si indragostita de viata mea si de libertatea mea a alege ce sentimente sa traiesc si cum. Si am iesit afara sa ofer si altora din fericirea mea. Era prea multa pentru mine. Pot afirma cu certitudine ca am fost fericita, pentru ca am fost intrebata de ce sunt asa... si nu am putut raspunde. Al doilea lucru care m-a inspirat a fost aventura unei intalniri cu trecutul si prezentul continuu al vietii mele afective, o calatorie prielnica, pe care nu am ales constient sa o fac. Dar cred ca mi-a prins bine.. nu stiu. Si daca nu mie, poate altcuiva. Nu am de unde sa stiu. Iar cel de-al treilea lucru, care a adus ultima parte a articolului, a fost o fraza pe care am citit-o de pe facebook, cum ca  fericirea se naste din iubire. O fi si asa, dar nu e fericirea care trebuie sa fie. Explicatia se gaseste mai sus.

Ceea ce simt acum e o fericire buna, calduta si racoroasa in acelasi timp, numai buna ca sa nasca acest articol. Daca era prea mare, as fi fost mult prea fericita ca sa ma ocup sa scriu. As fi simtit nevoia sa ies iar in lume si sa ofer din fericirea mea si altora, inclusiv fețelor fara expresie si deprimate.

O zi frumoasa si minunata iti doresc! Si daca imediat incepe noul an scolar, este un articol atasat mai jos.
Si daca intrebarea : ce sa ma fac, ce sa mai fac, am incercat tot posibilul sa scap.., m-am saturat de viata asta... peste doua zile e luni. In articolul de mai jos e vorba despre cum sa pasesti in noul an scolar si putin despre cum sa pasesti in viata. Daca ultima parte, cea legata de viata, da prea multe batai de cap... o data cu inceperea scolii incepe si scoala vietii tale. Pentru ca imediat e luni. Si daca e luni, incepe o noua saptamana si incepe o noua viata. Cartea zece pasi spre o viata noua se va intrupa complet la tipar, luni. O astept ca o mama care asteapta sa-si tina odata copilul in brate.

Cum incepi scoala si/sau viata?

La multi ani tie!  La multi ani misto

Azi e luni, 10 septembie. Mai e o saptamana si elevii incep scoala. Oare cum o vor incepe. Cu bine? Sau cum am inceput eu liceul?

Un lucru pe care eu  nu il stiam atunci si care m-a ,,fermecat" toti anii de liceu a fost treaba cu notele.
Si anume, atunci cand doream note mari si sa am rezultate bune si imi pasa cu adevarat de scoala...  p..* si nimic mai mult, nimic din ce voiam si ce credeam eu ca pot. Si lucrul cel mai al naibii era ca atunci cand imi pasa mai putin de ,,rezultatele mele scolare'' aveam o medie ..:-". Si nu am putut intelege de ce.

Pana nu mi-a mai pasat de ce. In mod evident, dupa cum poate iti poti da seama, au iesit si ghioceii. Sau vitejii dupa razboi, cum se  intampla mai mereu. Si cand mi se rupea complet de scoala, cand am inceput nici sa nu mai merg la scoala....medie de 9.90!!! Mie nu-mi prea venea sa cred si totusi il luam drept firesc...

Lucrul care a facut cu adevarat diferenta intre clasa a9a si clasa a12a a fost urmatorul: cum priveam eu scoala.

Tin minte ca nu cu mult inainte de inceperea liceului, am mers langa birou sa-mi vad rezerva de caiete. Si in timp ce intocmeam mental o lista cu materiile la care imi trebuie caiete dictando, imi spuneam asa: Hii, franceza, am fost bata in generala. Nu mai stiu o boaba si profa ne spunea ca o sa dam in prima saptamana test si dictare.... vai, cel putin 2 de 3 o sa iau, cel putin in primul semestru."( in conditiile in care aveam media 8 sau 9) Englezaaa..aualeu .. ce ma fac? eu nu stiu sa vorbesc ca lumea, dapai sa fac exercitii de-alea de gramatica la care eu stateam in banca mica si cuminte si copiam de pe tabra cuvintel cu cuvintel, nu cumva sa gresesc si sa invat gresit acasa. " Mor, nici nu vreau sa ma duc in liceu sa dau de mate, cata filologie e aici.... eu tot o sa fiu corigenta la mate. Nu-mi pot inchipui exact cum voi primi asta, dar cati de 3 si 4 o sa am ..eu nu ma bag....deci, 2 de 3 la franceza, cred ca un 3 la engleza, 1 si 2 si 3 la chimie, 3 si doi de 4 la mate.....

.....................................si asa a trecut primul an de liceu, cand am avut media cea mai mica dintre toti anii.

E adevarat ca si schimbarea mediului, a tehnicilor de predare si a profesorilor a contat. Si poate mai conteaza. Dar daca pornesti intr-un asemenea hal ..... uhuu, nu ma bucur pentru nimic.  In mod ,,paralel" sa spun asa, statea si increderea in mine.... ...Imi bag ceva in ea scoala, eu nu mai mai duc decat o ora, maxim 2 pe zi !! Viata si cariera mea sunt mai importante decat lucrurile de cct pentru care trebuie sa stau in banca.  Adio scoala, viata mea conteaza mai mult!......In acel moment eram mult prea sigura pe mine si pe viata mea, pe ceea ce vreau eu sa fac cu mine si din mine incat sa iau scoala ca scop. O foloseam si o priveam in urma ca mijloc, ca o parte in care sunt experiente si de pe urma carora eu m-am ales cu ceva si am reusit sa fiu ceea ce sunt acum. Consider ca scoala nu trebuie privita ca scop: merg la scoala. Ci ca mijloc: merg la scoala sa am un anumit tip de experiente, care ma vor ajuta si ma vor defini ca persoana. In liceu, si nu numai, sunt multe experiente in care esti pus in mijlocul multimii. De unde tu trebuie sa gasesti in tine ceea ce te defineste si te caracterizeaza si unde trebuie sa te afirmi. Daca ai sange de lider, nu e tot una sa fii plantat in multime si sa ti se piarda urma. Dar tocmai asta e furmos in viata unui lider. Sa se afirme in mijlocul multumii in care a fost pus. Liderul nu se numeste, el este simtit de restul grupului ca fiind asa.

Buun! Acum, ca am vazut ce urmari are fiecare fel de a gandi, hai sa transpunem acest concept si in alte arii.  De ex: am auzit multa lume care spunea ca vrea sa manance sanatos si tot nu o faceau, nu reuseam nicicum. Sau sa se lase de fumat. Vor sa se lase de fumat. Dar prea putin am auzit oameni care sa spuna: vreau sa fiu un om sanatos. Daca vrei sa fii sanatos, iti vei da seama ca fumatul si fast-food-ul sunt nesenatoase si nu te vor ajuta sa devii sanatos. Astfel, alimentatia corecta si sportul nu mai devin scop: mananc sanatos. Sau fac sport. Ca sa ce? Aceasta este intrebarea mea. Cand decizi ca vrei sa fii sanatos si viata ta sa fie una sanatosa, cu siguranta vei vedea si aborda altfel problema alimentatiei si fumatului, care pana acum nu au fost decat mijloace care au intretinut un stil de viata nesanatos si un corp intoxicat.

 Acum, sa facem legatura cu La multi ani. Cum ar fi sa ne simtitm ca si cum ziua noasta e in fiecare zi? Cum ar fi daca am afirma cu toata convingerea ca : DA, ACEASTA E CEA MAI FRUMOASA SI SPECIALA ZI DIN VIATA  MEA, IAR ACEST AN ESTE CEL MAI FRUMOS SI CEL MAI PLIN DE REALIZARI PE CARE L-AM TRAIT PANA ACUM!!!  Daca nu stii cum, daca ti se pare imposibil : http://www.youtube.com/watch?v=3o0ExGXfs2o ... si daca tot nu e de ajuns, hai la un dans, hai sa facem ziua asta speciala si minunata, hai sa o traim frumos si in bucurie!! Hai, vino cu mine: http://www.youtube.com/watch?v=QcZRQhkE31I&feature=related.

Ce faci, de fapt, cand te impaci cu el?

Cu siguranta, fiecare barbat care intra in viata unei femei e un adevarat inger menit  sa-i predea o lectie.

Asta e credinta mea si viata imi arata ca nu ma insel, mi-a dovedit-o si continua sa imi dovedeasca acest lucru. Cu siguranta, tot ceea ce sunt acum se datoreaza relatiilor si raporturilor cu diferiti barbati, incepand din familie in colo. Oricat de tare ar fi fost lovitura data de ei, intr-un final am ajuns sa-i iubesc pe toti deopotriva pentru ca le-am inteles menirea.

Fiecare dintre ei aduce cu sine cel putin cate o lectie. Dar ce se intampla cand tu nu-ti poti da seama ce lectie? 

Iti spun eu ca pe moment nu-ti dai seama, nu ai cum sa-ti dai seama. Daca traiesti, trebuie sa traiesti momentul, clipa. Sa o consumi. De abia cand ai consumat-o iti poti da seama de efecte, de reactii, de avantaje si dezavantaje.

Ori daca tu nu stii sa traiesti momentul, clipa, nu stii sa te retragi in tine si sa vorbesti cu tine. ASA nu-ti poti da seama de invataminte. 

Ori daca tu te desparti si te impaci la loc, iti mananci singura raspectul si stima de sine. Si te miri ca nu duci traiul la care visezi. Cum oare sa-l duci fara demnitatea ta? Intelege ca daca te desparti de 2 ori pe zi, de 2 ori pe saptamana sau in fiecare luna, e  mult. E prea mult. Ceva lipseste si nu-ti poti da seama ce. Lipsesti tu din acea relatie. Tu unde esti? Ma gandesc ca te crezi o persoana. Asa te cred si eu. Dar ma intreb, oare te manifesti ca o persoana? Oare ii dai lui toate motivele ca sa te considere o persoana? Ce sa ma fac cu tine cand te vad iar de mana cu el. Ma uit la tine si nu vad omul ce l-am vazut acum 3 zile. Atunci erai  o fata frumoasa. Atunci infloreai si erai decisa. Erai bine, luminoasa si fermecatoare. Erai stapana pe viata ta. Ce s-a intamplat cu tine, unde ti- e vapaia aceea din och? E adevarat, nu ti-am vazut ochii de atunci. I-ai ascuns de mine, nu m-ai cautat. M-ai uitat? Si acum mergi la el? Pesemne ca te-ai impacat cu el si de-aia n-am mai dat de tine nicicum. Si nu sunt singura care se plange. Ma intreb, oare cand el iar pleaca, tu unde pleci. La mine? 

Stii ca te te primesc cu bratele deschise si cu caldura, ma bucur ca esti stapana pe tine si pe viata ta , ca-ti traiesti viata nu te milogesti in fata cuiva. Mesaj de prietena. Care, chiar daca nu-ti spune pentru ca nu vrea, vede. Si vede lipsa ta de respect pentru tine,cand esti iar de mana cu el.

Ti-ai invatat lectia? Daca nu, cine e responsabil? Daca da, te mai intorci la el?

Tu chiar nu vezi cat de frumoasa esti si cat de mult valorezi. Si nu e intrebare. E certitudine. Spuneam mai demult ca feminitatea e capabila sa inlature orice problema a femeii. ASTA CU SIGURANTA. Pentru ca daca ti-ai aminti ca esti femeie, ti-ai aminti ca ai dreptul de a fi femeie si de a actiona in masura unei adevarate femei. Crezi ca el se va supara? Daca l-ai invatat sa fie lesa ta, sa te cam sufoce, cu siguranta ca da.  Si ai duce-o din scandal in scandal. Dar daca te gaseste femeie, te cunoaste femeie, te va accepta si iubi ca femeie. Si cat crezi ca va dura??

Cunosc o tipa care are o relatie de 5-6 ani. Nu e miss, dar in fiecare clipa face ce vrea, nu se lasa controlata si nu se amensteca niciunul in treaba celuilalt. Deasta are timp sa traiasca, sa cunoasca oameni noi, sa munceasca la cariera ei, sa primeasca mesaje ca in prima luna de iubire. Crezi ca e ceva rau sa-ti vezi de treaba ta? Eu zic ca nu.  

Eram cu un tip si am auzit cum vorbea la telefon cu prietena lui. Si am vazut si starea lui de dupa si intentiile lui. Crezi ca s-ar fi gandit la mine daca ea ii oferea incredere si libertate? Din cate am observat eu foarte clar... ei bine, nu. Si l-am intrebat : daca nu erau cicalelile astea de care vorbeai si gelozia, crezi ca ar mai ramane ceva in spatele relatiei? Raspunsul a fost negativ si firesc, ca si cum asta constituie  fundamentul si aerul relatiei si ca fara ele chiar nu ar mai fi nimic. Ca si cand increderea si sentimentele nobile- respectul, iubirea si intelegerea ar fi de domeniul cosmosului.....

Si da, cunosc si o etapa din viata mea care ma acrediteaza sa scriu acest articol cu drept deplin de autor. Ce-a ramas in urma despartirilor repetate? La mine: lipsa de resprect si stima de sine, lipsa increderii in mine, in femninitatea mea si fortele mele, lipsa stralucirii si afirmarii mele ca persoana si personalitate.Ce-a ramas din viata mea: insatisfactie, lipsa rezultatelor si durerea ca nu duc traiul pe care mi-l doream. Ce-a ramas din acea relatie? Infidelitate, gelozie, ranchiura. Ura. Ce s-a intamplat in momentul in care ,,sentimentele'' s-au transformat in ura? Ce s-a intamplat cand eu mi-am aratat dizgratia si insatisfactia si am plecat?? Cel s-a indragostit de mine. Culmea, dupa ce am plecat. Crezi ca i-a fost bine? Eu ma indoiesc total. Ma intreb doar, asa printr-o simpla intrebare a carei respuns il stiu deja: oare cand m-a iubit cu adevarat? In timpul relatiei sau dupa. Lunga perioada a lui de doliu ma face sa cred ca sentimentele lui cele mai nobile au existat dupa ce contactul s-a incheiat. 

Daca ar fi sa-mi para rau dupa ceva este etapa in care ma desparteam fara sir, momentele in care eu nu-mi vedeam propria fiinta si nu-mi luam dreptul de a actiona ca femeie. Dar nici asa nu poate incapea urma de nostalgie si regret pentru ca a fost o lectie. Una dintre ele m-a invatat sa fiu femeie si sa cer exact ceea ce eu vreau si am nevoie. Si am invatat si sa ma respect. Asa l-am putut respecta si pe el si asa il pot respecta si acum pentru ceea ce este el, ca om.

Rezultatele mele nu au fost deloc satisfacatoare cand eu nu puneam punctul pe i. Daca o femeie nu o face, atunci cine o va face. El? Chiar vrei sa stii cum e? Te credeam mai autonoma.

Raspunzand la intrebarea in titlu, te sabotezi singura. Asta faci. Si pui in joc si pe tine si viata ta. Merita?  Ca sa atragi ce? Ceea ce poate traiesti azi? 

Nimic nu se compara cu o viata traita asa cum trebuie. Sfatul meu e sa nu lasi viata sa te traiasca sau sa permiti altcuiva sa te traiasca sub pretextul ca il iubesti. Lasa iubirea asta deoparte, daca era, cu siguranta nu se ajungea aici, la despartiri repetate. Ceea ce inseamna ca tu nu vrei sa vezi ca ai ceva de invatat de la omu' asta. De ce nu vrei sa vezi? Doare? Doarte tare? .........Si eu ce pot sa-ti  fac? Tu ai permis sa fie asa. Nu eu. Singura modalitate prin care poti sa iesi din acest impas este se iti iei inima in dinti, sa-ti scoti puterea ta  la bataie, in joc, sa te asezi fata in fata cu situatiile prin care treci. Nu te teme! Daca stai fata in fata cu situatiile si evenimentele prin care treci, ele nu mai au putere de dominatie asupra ta. Nu mai au cum sa doara.  Durerea e ca o alarma care te anunta ca ceva nu e in regula cu tine. Stai fata in fata cu ele si ai sa vezi ca nu te va mai durea nimic si vei putea lua adevarate decizii. De abia dupa ce decizia este luata si nu mai faci niciun pas inapoi sau sa te gandesti cum ar fi fost daca nu procedai astfel, iti poti da seama de eventualele invataminte. Mergand mai departe in viata ta, centrata pe tine si pe ceea ce faci in fiecare moment, vei ajunge sa realizezi ce ai invatat. Iti vei da seama ce ai nevoie si ce neajunsuri ai. Iti vei da seama ca ceea ce traiesti e ceva ce ai vrut mai demult sa traiesti. Daca tanjeai dupa un anumit fel de atentie sau iubire, acel mod va veni si vei trai acele momente sau clipe unce. Dar nu le poti trai daca fugi dupa ele. Le vei trai daca fugi DE ele. Ma intelegi? E unic totul si superb.

Aceasta a fost solutia mea. Analizeaza si tu ce simti, ce traiesti, ce vrei! Pune-te fata in fata cu situatiile prin care treci. Lasa teama deoparte, nu ai nicio nevoie de ea! Ai puterea ta in tine, ce poate fi mai pretios? Pune-o in joc. Joaca! Hai, du-te in fata oglinzii si zambeste trufas si pervers: ,,Astea-s loviturile tale, viata?" Automat vei zambi si mai pervers si cu mai multa satisfacite.( devilish emoticon). 

Un pas spre inainte

Azi m-am pierdut.Pacat ca stiam locul. M-am pierdut de cei cu care eram.

Am sa ma mut din oras. Cum va fi? O sa accept sa ma pierd iar in multime, ca sa ma pot regasi. Iar, din nou, mai puternica, mai sus.

,,Cand am sa parasesc aceasta lume, o sa o las fara regrete". I was here - Beyonce. Cam asa suna gandul meu in acest moment. Oare ce rost au regretele?

Cand am ramas azi singura, nu mi-a fost greu. Si nici frica. Ma gandeam doar la grija celor dragi mie. Nu stiam unde ii voi putea gasi. Asa ca m-am lasat purtata de picioare si de constiinta. Intuitia m-a dus acolo unde trebuie de indata ce m-am abandonat cu totul ei. Si apoi i-am gasit. Cu cateva momente inainte ma gandeam ce face un om normal in situatii de genu'.Si-ar pune intrebari! . Hai sa-mi pun si eu intrebari. Sa vad ce iese si cum. M-am intrebat: Oare unde ar fi? Nu am putut da de raspuns. M-am intrebat: oare unde ar merge? M-ar cauta? Nu cred ca ar pleca fara mine. ....nimic. Daca nimic nu e intamplator, ce semnificatie ar avea faptul ca era prea  multa lume la WC si a trebuit sa astept? Urmarea nu poate fi ca nu am fost asteptata  la locul ales. Urmarea trebuie sa fie cu totul alta. Dar care? Nu parea sa stiu insemnatatea acelor momente, acelor rataciri. Mi-am dat seama ca oamenii, cand se pierd, isi pun intrebari. Fie ca e vorba de o ratacire fizica, ce apartine lumii materiale, fie ca e vorba de viata interioara a unui om. Acolo, ratacirea e mai apriga, pentru ca nu ai oameni pe care sa-i intrebi incotro mergi sau daca mergi bine. Acolo, in lumea interioara, tu esti singurul ghid. Si singurul pierdut in acelasi timp. Harta e in mainile tale si nestiinta in capul tau. Numai constiinta te poate salva. Ce e constiinta? Luciditatea. Simtirea prin simturile fizice. Perceptia extrasenzoriala e realizata in aceste conditii. Intuitia e una din manifestari.

De ce nu aveam telefonul la mine? De ce toate conditiile au fost de asa natura incat sa fiu lasata in pace si sa am timp pentru mine. Probabil asta e unul din motivile pentru care avem nevoie de ratacire. Pentru ca in acele   momente suntem nevoiti sa vorbim cu noi insine. Sa ne intrebam si sa cautam o cale. Farmecul este ca toate apartin de noi si toate se intampla in noi si nimeni nu poate interveni in dialogul cu fiinta noastra. Cand esti ratacita emotional si psihic, simti raceala, simti gol, simti vid existential. Nu mai stii de ce traiesti. Nu stii care e insemnatatea acelei clipe. Nu stii de ce mai sufli, de ce mai mananci, de ce mai mergi la scoala/job. Nu mai stii cine esti, nici macar atat cat stiai inainte. Dar soarele nu-si poate arata razele de caldura decat dupa o vreme furtunoasa. Aven nevoie de furtuni ca sa ne putem bucura de lumina soarelui. Avem nevoie de uragane ca sa ne putem bucura de stralucirea si caldura lui.

Uneori cautarea e grea. Asta ma duce cu gandul in doua parti acum. La mine si la un citat al unui mare mistic al Orientelui- Kabir, care spune ca atunci cand cauta adevarul, nu l-a gasit. Iar in momentul in care l-a gasit, si-a dat sema ca el nu era cautator in acel moment. Am citit ieri, si nu am inteles. Am trait azi si am primit experientele revelatoare in cursul zilei. Am inteles in cele din urma. Dar insemnatatea se refera la alta forma a vietii mele. Deductiv am realizat. Traind , iubind, constientizand si invatand, intelegand cat se poate de profund, am reusit sa vin in fata ta. Ma asteptai si tu? Unde am fost eu? Am fost sa traiesc. Am fost sa iubesc si sa constientizez, am fost sa invat. Acum, sunt aici si acum aici ca sa predau si eu, in felul meu. Ce zici? Mi-e in sange meseria? Cred ca da, din moment ce porneste de la inima.

Ce zici? Tu cum te simti cand te pierzi? Eu plangeam ca un copil fara iubire in acele momente. Si tremura pana si sufletul din mine. De ce ? De frica. Si frica e conul de umbra al vietii, opus celui iubirii. Ori traiesti in frica- inhibitie si lipsa cresterii, unde exista cuvantul probleme si necazuri, ori in iubire- pozitivitate, relaxare, impacare, fericire, daruire. Imi aduc aminte de perioada mea, si incerc sa ascund sub covor ceea ce am simtit. Mi se pare ridicol acum. Dar nu pot, pur si simplu nu pot. Pentru ca eu din acea experienta, din acea traire m-am ridicat, din acele greseli, din acele trairi anxioase, din acele rataciri si pierderi m-am ridicat. Acolo mi-e originea si de acolo am plecat in viata mea. Puteam sa plec cu lectiile invatate? Ce farmec ar  mai avea aventura? Ce adrenalina as mai simti? Ce viata as mai trai? Pentru ce si pentru cine? Asa, ratacita cum am fost, a trebuit sa ma zbat mult si sa dau din aripi in gol, pana mi le-am rupt. Si ce folos? Cand in trairea aceea a mea am atras numai negativism, numai forte distructive. De ce m-am complacut in boala mea? De ce m-am complacut in suferinta complexelor? EU! DA EU. De ce? ... Nu stiu. Dar acum stau mai semeata decat mi-as fi putut imagina vreodata in zece vieti. De ce? Pentru ca am vrut. Si suferinta mi-a devenit cel mai bun prieten si profesor. Si o accept total si deplin in viata mea.De ce m-am complacut? Ca nu invatam. Ca imi era frica sa imi iau viata in maini si sa i traiesc. Muream de frica de traire. Adica de experiente. Si acum...Acum stii ce simt eu? Ca au trecut cativa ani in gol..... ca atunci cand nu mai ai ce macina, dar tu continui  sa macini. Ce? Aer. Spor!


Raspunsul. Nu-l afli cand il cauti. Iubirea. Nu o simti cand vrei. Barbatii? hm...:) ei nu vin cand ii doresti. Ce treaba e aia sa ai nevoie de unu'.Du-te draga si vezi-ti de treaba si viata ta! Du-te si traieste la intensitate maxima! Du-te si fii tu! Du-te si fii asa cum esti. Nimic mai mult...Du-te si fii o individualitate. Nu o frunza. O fi prielnica spuma, nisipul, apa si marea. Dar valul te poarta acolo unde vrea el. Nu unde vrei tu. Stii ce vrei?

Ce legatura au regretele de care am spus la inceputul articolului? Ia zi-mi tu mie, daca traiesti in frica, ti-e frica. Si te intrebi daca ai facut bine. Si te intrebi ce trebuia sa faci. Si te gandesti cum era daca faceai ceea ce trebuia sa faci. Bravo. Uita-te mai atent. Nu erau intrebari. Erau afirmatii chiar daca mintea poate iti spunea :,,da" , ,,da" ,,da".Bravo! Ai acum o sansa sa cresti. Ai acum o prefata a felului in care traiesti. Iti place asa? Te complaci? Sau vrei sa iesi, sa pleci? Cat mai departe de toti si toate? Mai bine stai.Nu ai unde pleca. Ai unde sa te intorci. La tine. Ce zici? Nu e o  simpla excursie sau calatorie in care vizitezi, stai si te uiti.E o cursa, e o adevarata aventura. Nu vezi ca de-aia traim? Sa ne descoperim?

Daca traiesti in trecut, traiesti din cauza regretelor. Daca traiesti proiectata in viitor o faci din cauza nemultumirilor. Dar oare vei ajunge sa traiesti acel viitor daca prezentul tau e unul mort?

Raspunsurile nu se cauta. Ele vin.Dar fa ca ele sa vina! Nu stii cum? Foarte bine, stiu eu. Tu trebuie doar sa accepti sa le primesti.

Primul ghid de formare are 200 pagini. Mult? Putin? Oare calea spre fiinta unui om cate carti de viata ar umple? Oare un zero se poate compara cu zecile de zero-uri din tine si din viata ta? Merita? Astept raspunsul tau. E un raspuns pe care poti sa mi-l dai. :)

Cu mult drag,

Miruna

Cum sa inlaturi problemele din viata ta sau goana dupa succes

Iti scriu dintr-o postura extrem de bine acreditata.
Stiu ca ma asteapta un viitor stralucitor.
De ce pot crede cu convingere asta?

1-pentru ca am un trecut in spate. Am esecurile in urma mea.
2-pentru ca am invatat ca am doua picioare. Nu pot pasi NUMAI cu stangul, in esec, sau NUMAI cu dreptul, in realizari.
3-Stiu care-mi sunt valorile si stiu cum sa mi le apar de una singura!
4-Stiu exact ce vreau si cum vreau!

De aici am cale libera.
DAR ca sa am cale libera, trebuie sa indeplinesc acesti pasi, de mai sus.

1-Pentru primul pas am actionat asa: am vazut experientele mele ca niste trepte de evolutie. CHIAR DACA ELE AVEAU IMPLICATII EMOTIONALE, SENTIMENTELE AU FOST STERSE COMPLET DIN ECUATIE.

CUM?
Mi-am spus: ,,Si ce? ... Asa si? Care-i faza ca nu inteleg? Daca am reactionat in loc sa raspund asa cum ar fi indicat, inseamna ca asa am simtit ca trebuie sa fac SI a fost CEL MAI BINE PENTRU MINE. Si ce daca nu a fost reactia cea mai potrivita? A fost tot ce aveam eu mai bun in mine. Asta am avut eu de oferit." 
Si acum, MA RAPORTEZ la acea situatie ca sa-mi dau sema cat de mult am evoluat si ce mai am de invatat din ea si de pe urma ei.
Daca recunosc ca am esecuri in spetele meu, imi dau imediat seama ca sunt un om care a trait si a INVATAT suficient de mult incat sa fie pregatit pentru pasul urmator.

2- Am invatat ca am doua picioare si cate un pas de facut cu fiecare in parte !!!
Asta inseamna ca nu am cum sa am succes daca nu am calcat cel putin o data cu stangul. Pentru a face un pas cu dreptul, in realizari, trebuie sa-l fi facut si cu stangul, in esec. Dar dupa un pas cu DREPTUL, DEVIN CONSTIENTA ca NUMAI UN PAS CU STANGUL ma poate duce acolo unde vreau. 
In timpul in care sunt pe picior stang, eu sunt CONSTIENTA UNDE VREAU SA AJUNG cu acest pas, si fac TOT POSIBILUL sa FOLOSESC esecul in asa fel incat sa ma AJUTE SA EVOLUEZ. Si asta inseamna sa recunosc cand sunt pe pas gresit si sa-mi DORESC SI MAI MULT sa ajung la destinatie. 
Dar in acelasi timp cand sunt pe varianta ajutatoare, NU UIT:

3-CINE SUNT EU SI CAT VALOREZ!   Acest lucru ma impiedica sa cad in prapastie sau sa ma inec. NU UIT NICO SECUNDA DE MINE SI DE VALORILE PE CARE LE-AM DOBANDIT!!! 
Stiu ca cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu, iar felul in care traiesc e o manifestare a vietii mele launtrice. Daca e haos in mine si viata mea e un haos. Daca am in jurul meu valori, eu stiu ca acele valori se regasesc in mine. Le recunosc si le apar.

Dalai Lama afirma: Îmbrăţişează schimbarea, dar nu-ţi lăsa valorile să dispară!
Asta inseamna sa nu ai frica sau neincredere in viata si in cursul ei, ci sa te dai vietii, sa te arunci in val cu CURAJ si cu TOATE INVATATURILE dobandite pe seama experientelor anterioare.
Indiferent de valorile pe care le-am dobandit, eu le recunosc, le apar si le urmez. 

Bine, bine? Dar ce facem ca sa le recunoastem? 
Eu am facut asa: mi-am luat jurnalul si am scris mare: 
VALORILE MELE:
credinta ( cred in mine)
libertate
independenta
onoare
sinceritate
respect( de sine, apoi de restul)
responsabiltate
sentimentul pretuirii sinelui
integritate
dorinta continua de desavarsire
politete
incredere( in mine si in viata, apoi restul )
perseverenta
stapanire de sine
autocontrol si autodisciplina interioara
autoeducare

Am facut acest lucru pentru ca urmeaza o schimbare in viata mea. Iar cum eu ma regaseam in singuratate si ma asteapta luni de convietuire in camin (ca urmare a propriei decizii) m-am gandit sa fac aceasta lista, sa-mi aduc aminte mie de mine insami, daca se intampla sa uit cine sunt. Aceasta lista imi va aminti ca am in mine valori pe care le-am dobandit de-a lungul vietii mele si daca le respect pe ele, ma respect pe mine. Asta e viata pe care vreau sa o duc: bazata pe valorile si credintele mele. Bine, si  pe mine si visele mele dragi si scumpe:)

4- Ca sa ajung unde vreau, trebuie sa stiu exact ce vreau. Am dobandit o vorba: ca sa fac ce vreau, mai intai trebuie sa stiu ce vreau! Valorile ma ajuta in acest caz ca sa tintesc sus. Era si o piesa....tinteste sus..daca ai sa cazi, macar o sa cazi pe nori. Ca si cum reusita si succesul cuiva sa fie caderea si esecul tau. E frumos, nu? :) 
Cineva spunea ca ,,niciun vant nu este prielnic unei corabii care nu se indreapta spre nicaieri". 
Dar omul care stie incotro se indreapta, poate lua de bun fiecare vant, fie el oricat de nefavorabil. Va invata cum sa lupte pe mai tarziu si se va antrena cu o doza buna (sau nebuna :>) de adrenalina si perseverenta.

Acestea fiind zise, poti avea acces la actiune:
1-pentru ca ai un trecut in spate. Ai esecurile in urma ta.
2-pentru ca ai invatat ca ai doua picioare. Nu poti pasi NUMAI cu stangul, in esec, sau NUMAI cu dreptul, in realizari.
3-ai avut prilejul sa te vezi altfel, sa-ti recunosti valorile!
4-stii ca daca iti doresti sa faci numai ce vrei, trebuie mai intai sa stii exact ce vrei!

Succes! ;)

Cum sa obtii ceea ce vrei in viata?

In toata filosofia asta cu ,, fac ce vreau", am intampinat multe greutati in trecut. Fac ce vreau, fac ce vreau, si niciodata nu iesea bine. De ce? Mi-am luat un libertinaj in cap care nu stiam exact cum se mananca. Credeam ca e un soi de peste mai special si delicios. Dar daca-ti da dureri de burta si dai in diaree iti dai seama, asa pe WC, ca nu e tocmai bine. Te poti bucura, maxim, ca ai parte de aceste momente in care poti ,,medita" asupra a ceea ce ai facut. Lacrimile isi gaseau mereu cursul de varsare. De ce si pana unde depindea numai de mine, dar ochii mei nu voiau sa duca informatia corecta la creier. Pana cand cutitul a ajuns la os si eu am ajuns sa simt viata din alta dimensiune. Mi-am dat seama ca viata e roz numai atunci cand vreau eu sa sterg anumite laturi din mine, care se proiecteaza in viata mea.

Probabil mi-am facut curaj si mi-am dat inimioarele jos de la ochi. Iti dai seama ca mi-a trebuit  mult curaj sa ma vad asa cum eram. Nu-mi placea ceea ce vedeam in ochii reflectati in oglinda. Lumea exterioara continua sa-mi predea lectii de dezvoltare personala. Si continua sa o faca. De data asta mi-am prins lectia din zbor ...


,,Diferenta dintre oameni si rezultatele lor consta in felul lor de a primi experientele. Cei evoluati stiu ca nu pot sta cu mana-n cur si sa astepte daruri de bine-facere si gratuite din partea Uniersului. Ei stiu ca trebuie sa ACTIONEZE ca sa aiba cu adevarat ceva."

Ma duc in ring. Ma duc sa ma lupt, ma duc sa muncesc. Singura si egoista. PENTRU MINE FAC. DECI MA DUC SA MUNESC PENTRU MINE SI VISURILE MELE. Ele conteaza pentru mine. Stii de ce ?PENTRU CA EU LE-AM DAT NASTERE PRIN INDRAZNEALA MEA DE A VISA. SI PENTRU CA EU SUNT RESPONSABILA DACA SE VOR INDEPLINI SAU NU. SI PENTRU CA PRIN ELE POT OFERI OAMENILOR PE CARE II IUBESC CEEA CE EU VOI AVEA PREA MULT ATUNCI.

De ce egoista? Pentru ca daca nu am eu prea mult, nu voi avea de unde sa ofer.

,,Pentru cei ce stiu ca prima data trebuie
Sa ai ceva inainte sa poti sa dai ceva
Sa te ajuti pe tine inainte sa ii poti ajuta pe ceilalti
Sa te schimbi pe tine inainte sa poti schimba lumea".

                                             (Personalitatea alfa- Pera Novacovici)

Daca ar fi sa rezum acest articol, as spune asa :

Ca sa ai ce vrei, cel mai indicat este sa stii precis ce vrei, sa crezi in tine si in puterea talentelor tale, sa mergi pe drumul tau indiferent de circumstante, sa munesti pentru visurile tale indraznete si sa nu renunti de la primele incercari. Esecul e facut pentru oamenii de succes, iar oamenii de succes au facut esecu,

Sa crezi in tine in fiecare secunda, fara sa slabesti vreodata increderea, stima si respectul de sine!!

Indrazneste! Apoi FA!!! 

:) 

Povestea adolescentei din mine sau cum sa incepi sa ai incredere in tine

Am ales sa-ti scriu. De ce? Poate pentru ca am trait prea mult in neincredere. Poate pentru ca am simtiti pe pielea mea ce inseamna sa te simti inferior, sa simti ca nu meriti, sa simti ca nu poti da mai mult din tine. Am incercat prea mult timp sa satisfac asteptarile celor din, sa-i vad multumiti de ceea ce sunt eu si ceea ce fac eu. Dar niciodata nu era indeajuns ceea ce faceam si cat faceam, intotdeauna era loc si de mai bine. In ochii lor se citea un mare gol cand ma priveau pe mine. Sau spre ceea ce faceam eu.

Imi uram corpul. Eu imi uram corpul. Nu am intalnit pe nimeni, cred, care sa-si fi urat corpul mai mult decat mine. Si de acolo am ajuns sa ma urasc si pentru ceea ce sunt . In special in perioada in care intrasem in adoloescenta. Eram o super complexata de felul in care aratam, de soldurile mele, pe care le numeam ,,late"(cuvant specific fetelor care se urasc, care isi neaga coprul si sexualitatea) Am invatat apoi sa le simt ca fiind forme atragatoare si seducatoare. Cum arata ele acum? Poate putin mai tonifiate de la sport. Nu m-am schimbat prea mult din punct de vedere fizic. Doar ranile dinauntrul lor au strigat mai mult pana sa le iau eu in seama. Am fost o igoranta. Ma igoram pe mine si ceea ce simteam eu. Asta e povestea mea, o adolescenta care se ura, care nu stia ce inseamna stima de sine, care nu putea sa vada frumusetea cu care a insestrat-o Universul. Am decis sa ti-o spun deschis. De ce? Pentru ca nu mai am nicio teama. Am ales sa-ti spun povestea mea, pentru ca ma doare pana la os sa vad fete care se urasc, sa le citesc complexitatea si sentimentul de inferioritate si credinta ca nu merita nimic sau mai mult. Ma doare si vreau sa fac ceva. Ce fac? Ce stiu eu mai bine. Am primit un dar. Nu mai vreau sa-mi permit sa igor ceea ce sunt. Am suferit prea mult, de prea multe ori, incercand sa inlatur ceea ce eram. Nu puteam sa ma suport eu pe mine in relatie cu ceilalti si mi se parea de multe ori ca sunt o proasta  care nu stie nimic. In special in cadrul unui grup. Relationarea a durut cel mai mult pentru mine. Pentru ca trebuia sa ma afisez. Si mie nu-mi placea deloc ceea ce aveam de afisat. Iar cand ma uitam in mine, nu-mi placea ceea ce vedeam. Uram tot de tinea de mine: cum vorbeam, cum mergeam, cum interactionam, cum salutam, cum ma prezentam. A fost un adevarat razboi in mine in momentul in care am realizat ca nu-mi place si ca trebuie sa schimb ceva. Dar ce? Ce sa schimb? Cand orice schimbare era sortita esecului, pentru ca cei din jurul meu nu ma lasau. Imi era imposibil sa ma schimb, imi era imposibil cand lumea toata era in calea mea. Unde imi era puterea ochilor de a vedea dincolo de ele. Ce am facut? M-am luptat? Cu cine? Cu mine? Si tot eu am fost si spartanul si invinsul. Eu . Eu mi-am asumat fiecare infrangere. Singura greseala care mai persita era: toate. Dar cea mai mare dintre ele era ca nu  invatam din ele.

M-am tarat putin cam mult prin aceste meleaguri.... nu eram buna de nimic, nu eram cea mai buna, nu aveam nimic de oferit, nu puteam sa primesc ceva pe considerentul ca nu merit. Timpul a trecut si ... nu stiu cum am intrat intr-o relatie. Bun. Si ce-am facut in momentul acela cu acea relatie? Am otravit-o! Si in loc sa simt frumusetea si bucuria clipei de a trai in doi o vreme a fluturasilor, eu ma gandeam cum poate fi atras cineva cu corpul meu. Mi se parea ca era cel mai hidos lucru. Cand fluturasii au mai plecat, mi-am intoxicat relatia: ,,nu stiu ce vezi frumos la mine, nu stiu ce poti iubi la un corp ca al meu." cate kilo aveam: 48-49??? am trait si la 47 kilo, la 163 cm. ....

Lumea si viata mea erau pentru mine un cosmar. Si orice incercare de a face ceva mai bine si mai bun.... nu adecea nimic. A fost o vreme in care traiam pe un camp minat de mine. Incercam sa ascund sub covor ceea ce refulam la mine. Si acceptam ceea ce era in exterior. Problema exteriorului este ca el e nociv sinelui....m-am omorat singura de mii de ori, de fiecare data  cand ma comparam cu altele. Asta a fost franghia de spanzuratoare si cutitul meu. Noroc ca am descoperit arma cu glont -neincrederea- si am folosit-o. Asa ca sa  simt moartea pe deplin si totusi deloc. Trairea nu mai avea niciun sens pentru mine. Eram ca o frunza care e purtata ce colo colo de valurile apei sau de vant, sau de amandoua, nu mai stiu.  Imi lipsea curajul de a spune. Imi lipsea curajul sa ma uit in oglinda alt fel decat o faceam pana atunci. Imi lipsea, imi lipea. Traiam cu teama inexplicabila de oameni frumosi. Si mi se parea ca oamenii frumosi au totul si merita totul. Tarziu, foarte tarziu pentru mine si incet mi-am dat seama ca nu asta conteaza in starea economica si relationala. Dar am dobandit acest concept, dupa ce am trait o vreme in neingrijire fata de corpul meu. De ce sa am pedichiura facuta? Azi nu ma machez, ma simt bine foarte bine, asa naturala. Oricum, cine ma place, ma place si asa. Cine mama? Cred ca nici ea nu te place cand vede ca nu-ti aranjezi hainele si parul. Si ma mai intrebam de ce partenerul nu-mi ramane fidel. Si de ce imi spune el: ,,iubito, tu de ce nu iti faci ungiile, de ce nu-ti intinzi parul. Imi plac fete cu parul intins"......Stii, el a reusit sa ma lase fara masti. Dar fara masca de fard si expresie neutra, uneori surasa, a ramas Miruna asa cum se simtea ea. Neingrijita si,deci, fara stima de sine.  Am descoperit ca de ,,neingrijeala" pentru corp si pentru tine mai e un pas spre dependenta. Ce crezi ca a urmat??? Doar stii ca am trait in dependenta o  vreme. Si disperare cand celalalt se comporta normal, ca un om care are langa el un om disperat. Tot el era de vina in ochii mei. Tot el. Pana atunci dadeam vina pe viata, parinti. Apoi pe el. Dupa ce m-am saturat sa fiu ,,,carpa lui", ceea ce era doar in capul meu si din capul si mana mea, am mai facut un pas. In gol de data aceasta, pentru ca nu stiam unde il voi aseza. Pe pamant sau in apa. Cred ca am nimerit in apa vietii. Sau nu, dar cert e ca am luat-o de la zero. Daca nu mi-as cunoaste meritele, as da vina pe apa si as spune ca am calcat in apa vietii. Pe naiba. Nu scriam eu acum, eram demult inecata pentru ca invatasem sa inot decat in propria perna.   

A mai trecut un timp. In care am sapat in cautarea izvorului. Partea buna e ca l-am gasit dupa lungi cautari, in care mi-am permis sa las totul de-o parte. Critica sa o primesc alt fel,  sa nu-mi pese de vocile din exterior, sa  incep sa-mi zambesc in oglinda, sa vorbesc mai frumos cu mine, sa nu mai spun ca sunt proasta, sa nu ma mai condamn..... dar ce fac eu aici. Nu ti-e de ajuns ceea ce vezi? Iesi, du-te de aici, pleaca de mine. Strig acum la tine sa te retragi naibii si sa-ti vezi de viata ta. Du-te si mangaie oglinda aia, nu-i mai trage pumni, ca te vor durea mainile. Ea tot chipul acela il va arata, cu ochi seci si lipsiti de viata. Tot masca aia ti-o va arata. Du-te in coltul tau si vezi-ti de viata ta. Plangi ca asa vrei tu, nu mai astepta sa iti dea altcineva motive sa plangi. Reteta increderii in sine nu stiu daca sa ti-o zic. Pentru ca ea cere pasi, iar daca tu nu ai incredere in tine nici in,,umbra ta", eu cum sa-ti spun reteta increderii in sine si implicit a succesului personal. Nu-ti spun nimic. Nimic azi, nimic acum. Esti in vacanta acum, esti singura in camera acum. Si daca nu, ii dai pe toti afara, asa frumos si incetinel si ramai singura. Apoi iti iei viata din cufar, de acolo de unde o ascunzi tu, si incepi sa o despachetezi asa cum cureti si tai o ceapa ca sa-ti faci de mancare cand ti-e foame. Indura-ti viata si nu mai  inculpa oglinda. Nu e ea de vina pentru existenta ta. Ia-ti inima in maini si vezi-ti culoarea si amaraciunea si ingrijeste-o. Iubeste-o si intelege-i chinul prin care ai trecut. Ea a simtit si a fost acolo mai prezenta decat erai tu. Poate conditiile au fost de asa natura incat nu ai putut sa iti exprimi ce simti. Dar acum ai tot dreptul, toata libertatea.. 

De ce ti-am povestit despre mine si despre complexele mele? 

Un lucru e sigur. Increderea unei femei consta in masura in care ea VEDE   FRUMUSETEA   EI  !!!! Atat interioara, cat si exterioara.